1. Scurtă prezentare a Poliţiei Comunitare

          Poliţia Comunitară, ca serviciu public de interes local specializat şi ca forţă complementară de ordine şi siguranţă publică, a luat fiinţă prin Legea nr. 371 din 20 septembrie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, cu modificările şi completările ulterioare. Ea are ca principal scop asigurarea ordinii şi liniştii publice, precum şi creşterea eficienţei pazei obiectivelor şi a bunurilor aparţinând domeniului public şi privat al unităţilor administrativteritoriale.
          Poliţia Comunitară funcţionează potrivit legii, la nivelul municipiilor, al oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, iar acolo unde administraţiile locale consideră necesar, chiar şi la nivelul comunelor.
          În îndeplinirea misiunilor care îi revin, Poliţia Comunitară cooperează cu Poliţia şi Jandarmeria Română, cu alte instituţii ale statului şi colaborează cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în limitele legii.
          Activitatea Poliţiei Comunitare se desfăşoară pe baza Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Poliţiei Comunitare, aprobat prin Hotărârea Guvernului României nr. 2295 din 9 decembrie 2004.
          Poliţia Comunitară este înfiinţată şi funcţionează prin hotărâre a consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, după caz, şi se subordonează primarilor acestora.
          Principalele atribuţii ale Poliţiei Comunitare sunt:
               a) asigură ordinea şi liniştea publică în zonele şi locurile stabilite prin planul de pază şi ordine publică, previne şi combate încălcarea normelor legale privind curăţenia localităţilor şi comerţul stradal, precum şi alte fapte stabilite prin hotărâri ale consiliului local;
               b) asigură paza obiectivelor şi a bunurilor de interes public şi privat stabilite de consiliul local, conform planurilor de pază şi ordine publică;
               c) asigură însoţirea şi protecţia reprezentanţilor primăriei ori a altor persoane cu funcţii în instituţiile publice locale la executarea unor controale sau acţiuni specifice;
               d) participă, după caz, la asigurarea fluenţei traficului rutier, cu ocazia efectuării unor lucrări de modernizare şi reparaţii ale arterelor de circulaţie;
               e) asigură supravegherea parcărilor auto, a unităţilor şcolare, a zonelor comerciale şi de agrement, a pieţelor, a cimitirelor şi a altor locuri stabilite prin planurile de pază şi ordine publică;
               f) constată contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale, conform legii, pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la tulburarea ordinii şi liniştii publice, curăţenia localităţilor, comerţul stradal, protecţia mediului înconjurător, precum şi pentru faptele care afectează climatul social, stabilite prin lege, hotărâri ale consiliului local sau dispoziţii ale primarului;
               g) participă la asigurarea măsurilor de ordine, cu ocazia adunărilor publice, mitingurilor, manifestărilor cultural-artistice şi sportive organizate la nivel local;
               h) intervine, împreună cu organele abilitate, la solicitarea cetăţenilor, pentru aplanarea stărilor conflictuale, prinderea unor făptuitori, rezolvarea unor cazuri sociale, stabilirea situaţiilor de fapt sesizate şi rezolvarea acestora;
               i) acţionează, împreună cu poliţia, jandarmeria, pompierii, protecţia civilă şi alte autorităţi prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamităţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente.
          Personalul Poliţiei Comunitare se compune din funcţionari publici şi personal contractual. Funcţionarilor publici li se aplică reglementările prevăzute în Statutul funcţionarilor publici, iar personalului contractual, reglementările din legislaţia muncii.

                    2. Formarea profesională continuă – Strategia pe
                  termen scurt şi mediu pentru formarea profesională
                                        continuă, 2005-2010.

          Strategia pe termen scurt şi mediu pentru formarea profesională continuă în România are în vedere îndeplinirea obiectivului strategic Lisabona: Uniunea Europeană să devină până în 2010 „cea mai competitivă şi dinamica economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică durabilă, cu locuri de muncă mai bune şi mai multe şi o mai mare coeziune socială”. În acest context, învăţarea pe tot parcursul vieţii ar trebui abordată ca o necesitate obiectivă impusă de tranziţia către o economie şi o societate bazate pe cunoaştere.
          Strategia a fost elaborată având în vedere ţinta de la Lisabona – nivelul mediu de participare la procesul de învăţare pe tot parcursul vieţii să fie, până în 2010, de cel puţin 12,5% pentru populaţia adultă (grupa de vârstă 25-64 ani) – în concordanţă cu Programul de guvernare 2005-2008, care prevedea ca obiectiv major al politicii educaţionale şi de formare profesională investiţia în capitalul uman ca fiind investiţia cea mai profitabilă pe termen lung.
          Este important să investim în formarea profesională continuă. Transformările economice din ultimul timp şi noile oportunităţi apărute solicită din partea fiecărei persoane un efort de adaptare şi, în special, de construire a propriilor calificări pe baza „blocurilor” de cunoştinţe dobândite în momente de timp şi situaţii diferite. Educaţia şi formarea profesională, indiferent dacă se desfăşoară în cadrul unui sistem formal, la locul de muncă sau în mod informal, reprezintă pentru fiecare cheia evoluţiei în carieră şi a dezvoltării personale.
          În ultimii ani, în România s-a acţionat pentru elaborarea cadrului normativ de reglementare privind formarea profesională continuă.
          Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor au definitivat cadrul legislativ pentru formarea profesională a adulţilor, fiind adoptate acte normative prin care au fost aprobate:
               • Metodologia de autorizare a furnizorilor de formare profesională a adulţilor;
               • Metodologia certificării formării profesionale a adulţilor;
               • Nomenclatorul calificărilor pentru care se pot organiza programe finalizate cu certificate de calificare;
               • Procedura de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte căi decât cele formale, care reglementează evaluarea şi certificarea competenţelor dobândite pe cale non formală şi informală.
          Elaborarea acestor acte normative s-a bazat pe experienţa acumulată din implementarea unor proiecte cu asistenţă tehnică internaţională, cum ar fi: proiectele Phare de reformă a învăţământului profesional şi tehnic, proiectele Băncii Mondiale pentru elaborarea standardelor ocupaţionale, informare şi consiliere privind cariera, înfiinţarea centrelor regionale de formare profesională, consolidarea Consiliului Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, proiecte bilaterale pentru asigurarea calităţii în formarea profesională continuă etc.
          La nivelul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a fost implementat Proiectul Phare „Susţinere pentru Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru formarea profesională continuă” în vederea elaborării politicii naţionale pentru formarea profesională continuă, îmbunătăţirii cadrului instituţional şi legal necesar, care să asigure o înaltă calitate şi furnizare eficientă a formării profesionale continue, promovarea parteneriatului cu furnizorii de formare, sectorul privat şi partenerii sociali.
          Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare, stipulează obligaţia angajatorului de a asigura accesul periodic al angajaţilor la formare profesională. Angajatorii trebuie să elaboreze anual planuri de formare profesională cu consultarea sindicatelor sau, după caz, cu reprezentanţii angajaţilor. Programul de formare profesională este parte integrantă a contractului colectiv de muncă. Cu toate acestea, reglementările din Codul Muncii cu privire la formarea profesională continuă nu au devenit o practică curentă a angajatorilor.
          Situaţia actuală arată că România a făcut progrese în restructurarea sistemului de formare profesională continuă. Actuala strategie de formare profesională continuă prevede valorificarea experienţei anterioare, în sensul alocării mai multor resurse pentru îmbunătăţirea rezultatelor deja obţinute, cum sunt: standardele ocupaţionale, standardele de pregătire profesională, profilele ocupaţionale, sistemul de acreditare a învăţării anterioare, sistemul de autorizare a furnizorilor de formare.

                    3. Formarea profesională a adulţilor

          Adulţii sunt persoanele care au vârsta la care pot stabili raporturi de muncă şi pot participa la programe de formare profesională, în condiţiile legii.
          Angajatorii (societăţi comerciale, companii şi societăţi naţionale, regii autonome şi alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare) sunt obligaţi prin lege să ia toate măsurile pentru a asigura condiţii salariaţilor care să le permită accesul la formare profesională.
          Formarea profesională a adulţilor are ca principale obiective:
               a) facilitarea integrării sociale a indivizilor în concordanţă cu aspiraţiile lor profesionale şi cu necesităţile pieţei muncii;
               b) pregătirea resurselor umane capabile să contribuie la creşterea competitivităţii forţei de muncă;
               c) actualizarea cunoştinţelor şi perfecţionarea pregătirii profesionale în ocupaţia de bază, precum şi în ocupaţii înrudite;
               d) schimbarea calificării, determinată de restructurarea economică, de mobilitatea socială sau de modificări ale capacităţii de muncă;
               e) însuşirea unor cunoştinţe avansate, metode şi procedee moderne necesare pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
          Formarea profesională a adulţilor cuprinde formarea profesională iniţială şi formarea profesională continuă organizate prin alte forme decât cele specifice sistemului naţional de învăţământ.
          Formarea profesională iniţială a adulţilor asigură pregătirea necesară pentru dobândirea competenţelor profesionale minime necesare pentru obţinerea unui loc de muncă.
          Formarea profesională continuă este ulterioară formării iniţiale şi asigură adulţilor fie dezvoltarea competenţelor profesionale deja dobândite, fie dobândirea de noi competenţe.
          Competenţa profesională reprezintă capacitatea de a realiza activităţile cerute la locul de muncă la nivelul calitativ specificat în standardul ocupaţional.
          Competenţele profesionale se dobândesc pe cale formală, non-formală sau informală şi se definesc astfel:
               a) prin calea formală se înţelege parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare profesională;
               b) prin calea non-formală se înţelege practicarea unor activităţi specifice direct la locul de muncă sau autoinstruirea;
               c) prin calea informală se înţelege modalităţile de formare profesională neinstituţionalizate, nestructurate şi neintenţionate – contact nesistematic cu diferite surse ale câmpului socio-educaţional, familie, societate sau mediu profesional.
          Formarea profesională a adulţilor se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire, profesii, ocupaţii, meserii şi specialităţi, ţinându-se seama de nevoile angajatorilor, de competenţele de bază ale adulţilor, de cerinţele posturilor pe care aceştia le ocupă şi de posibilităţile lor de promovare sau de încadrare în muncă, precum şi de cerinţele de pe piaţa muncii şi aspiraţiile adulţilor.
          Legislaţia în vigoare prevede 5 niveluri de calificare:
               Nivelul 1: Persoana este responsabilă de execuţia propriei activităţi. Munca presupune în special activităţi simple, de rutină. Formarea profesională care oferă acces la acest nivel este, de regulă, învăţământul obligatoriu şi iniţierea profesională. Iniţierea profesională este dobândită fie în cadrul învăţământului profesional prin şcoala de ucenici, fie printr-un program de iniţiere profesională în sistemul de formare profesională a adulţilor.
               Nivelul 2: Persoana este responsabilă de execuţia propriei activităţi. În plus există o responsabilitate colectivă în cadrul activităţilor desfăşurate, care presupune colaborarea cu colegii. Munca presupune o gamă largă de activităţi realizate în contexte variate. Unele dintre aceste activităţi sunt complexe sau nerutiniere. Formarea profesională care oferă acces la acest nivel este, de regulă, învăţământul obligatoriu şi calificarea profesională prin învăţământul profesional – şcoala profesională – sau prin programe de formare profesională în sistemul de formare profesională a adulţilor.
               Nivelul 3: Persoana este responsabilă de execuţia propriei activităţi, dar şi de realizarea sarcinilor încredinţate grupului din care face parte, având atribuţii de coordonare şi control. Munca presupune o gamă largă de activităţi complexe, nerutiniere, realizate în contexte variate. Formarea profesională care oferă acces la acest nivel este învăţământul liceal – filiera tehnologică şi vocaţională – sau învăţământul postliceal ori învăţământul liceal şi programul de formare profesională de specialitate în sistemul de formare profesională a adulţilor.
               Nivelul 4: Persoana este responsabilă de execuţia propriei activităţi dar şi de realizarea sarcinilor încredinţate grupului din care face parte, putând desfăşura şi activităţi de tip managerial. Munca presupune aplicarea cunoştinţelor într-o gamă largă de activităţi complexe, realizate într-o mare varietate de contexte, implicând combinarea de proceduri diverse sau definirea altora noi. Formarea profesională care oferă acces la acest nivel este formarea tehnică postsecundară prin învăţământ universitar.
               Nivelul 5: Persoana este responsabilă de execuţia activităţilor proprii şi ale grupului pe care îl conduce, având o autonomie personală ridicată. Munca presupune aplicarea unui complex de principii fundamentale într-o largă varietate de contexte, adesea imprevizibile. Presupune cunoştinţe şi competenţe de nivel înalt, atât legate de domeniile ocupaţionale, cât şi independente de aceste domenii. Caracteristicile esenţiale ale nivelului sunt capacităţile de analiză, diagnoza, structurare, planificare, execuţie şi evaluare. Formarea profesională care oferă acces la acest nivel este învăţământul universitar şi postuniversitar.
          Formele de realizare a formării profesionale a adulţilor sunt:
               a) cursuri organizate de furnizorii de formare profesională;
               b) cursuri organizate de angajatori în cadrul unităţilor proprii;
               c) stagii de practică şi specializare în unităţi din ţară sau din străinătate;
               d) alte forme de pregătire profesională prevăzute de lege.

                    4. Formarea profesională a poliţiştilor comunitari

          Formarea profesională a poliţiştilor comunitari constituie o premisă sigură şi indispensabilă pentru îndeplinirea la niveluri ridicate de calitate a misiunilor încredinţate. Tocmai de aceea aceasta constituie în permanenţă una din activităţile prioritare ale factorilor de decizie, dar, în egală măsură şi a structurilor specializate din organică.
          La nivelul Poliţiei Comunitare funcţionează un Serviciu de instruire cu următoarele atribuţii legale:
               a) întocmeşte Planul de pregătire profesională a personalului, coordonează activitatea de elaborare a temelor, urmăreşte modul de desfăşurare a pregătirii şi ţine evidenţa rezultatelor obţinute;
               b) asigură cunoaşterea armamentului din dotare, condiţiile de păstrare şi întreţinere a acestuia şi instruieşte personalul dotat cu armament cu privire la modul de folosire.
          Formarea profesională a poliţiştilor comunitari este organizată şi se desfăşoară pe cele două paliere cunoscute:
               a. formarea profesională iniţială:
                    - prin cursuri de formare profesională desfăşurate la formatorii legal autorizaţi;
                    - prin pregătirea iniţială a personalului nou angajat pe funcţiile declarate vacante.
               b. formarea profesională continuă:
                    - prin cursuri de perfecţionare şi specializare;
                    - prin pregătirea profesională a personalului la locul de muncă.
          a. Plecând de la situaţia de fapt că Poliţia Comunitară nu dispune de instituţii proprii specializate de formare iniţială a agenţilor săi, pentru aplicarea prevederilor art. 22 din Hotărârea de Guvern nr. 2295/ 2004 pentru aprobarea Regulamentului- cadru de organizare şi funcţionare a Poliţiei Comunitare „după prezentarea în vederea numirii, funcţionarii publici din Poliţia Comunitară urmează un curs de formare, cu durata de 3 luni, organizat în centrele proprii ale Poliţiei Comunitare sau în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, conform planificării”, în decursul anilor 2006 şi 2007 au fost organizate 5 cursuri de formare profesională iniţială a agenţilor comunitari. Acestea s-au desfăşurat sub egida Centrului Regional de Formare Continuă a Funcţionarilor Publici din cadrul Institutului Naţional de Administraţie, structură a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, fiind pregătiţi pe această cale peste 300 de agenţi comunitari.
          La terminarea perioadei de pregătire de 3 luni, evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor cursanţilor s-a făcut printr-un examen final, iar cei care l-au promovat au primit Certificate de absolvire.
          A devenit o practică în activitatea noastră ca pregătirea iniţială a personalului nou angajat să se realizeze încă din prima zi de prezentare la locul de muncă printr-un curs desfăşurat pe parcursul a 10 zile. Pregătirea este axată pe însuşirea unor cunoştinţe cu caracter general în domeniul normelor de tehnica securităţii şi disciplinei muncii, prevenirii şi stingerii incendiilor şi legislaţiei care vizează sfera de activitate a Poliţiei Comunitare, toate acestea având o pondere de 33% din programul de pregătire. Celelalte 2/3 din program se desfăşoară la nivelul structurilor în care urmează să-şi desfăşoare activitatea nou-angajaţii şi privesc aspectele teoretice şi practice ale principalelor cerinţe desprinse din atribuţiile funcţionale, aşa cum sunt definite prin Fişa postului. Perioada de pregătire se încheie cu o evaluare finală, proces care permite şefului nemijlocit al nou-angajatului să continue procesul de pregătire cu acesta, să „accelereze” asupra problemelor mai dificile şi să îndrume cu toată atenţia noul agent pentru a se integra cât mai repede la cerinţele postului pe care îl ocupă.
          b. Cursurile de perfecţionare şi specializare, organizate şi desfăşurate sub egida unor furnizori autorizaţi de programe, pe durata a 3 – 30 zile, au vizat domenii diferite ale activităţii noastre şi au fost parcurse atât de personalul cu funcţii de conducere, cât şi ce către cel de execuţie.
          La nivelul instituţiei, ţinând cont de posibilităţile proprii dar şi de necesităţile profesionale ale personalului nostru, în acest an au fost organizate şi desfăşurate mai multe cursuri de învăţare a limbii engleze, nivelul cunoştinţe de bază. S-a reuşit în acest fel formarea unor cunoştinţe minimale de conversaţie prin uzitarea unor termeni comuni, adaptaţi necesităţilor de îndeplinire a misiunilor curente.
          Fiecare şef de structură are totală libertate de a elabora propriul Plan de pregătire profesională a personalului din subordine. În conţinutul planului se stabilesc categoriile/ disciplinele de pregătire dar şi bugetele de timp alocate în funcţie de specificul structurilor şi în interiorul acestora chiar diferenţiate pe principalele categorii de posturi, de particularităţile misiunilor şi activităţilor pe care le desfăşoară, dar şi de competenţele şi atribuţiile fiecărui salariat.
          De asemenea, pregătirea, planificarea, desfăşurarea şi conducerea şedinţelor de pregătire lunare sunt în responsabilitatea nemijlocită a şefilor de structuri. Prin excepţie, partea practică a pregătirii şi executării şedinţelor de tragere este executată de personal specializat din Serviciul de instruire.
          Pe aceeaşi linie se înscrie şi pregătirea fizică. Aceasta este condusă nemijlocit de către instructorul sportiv al instituţiei şi cuprinde atât teme de pregătire fizică generală, cât şi probleme de pregătire fizică specifică, cum ar fi artele marţiale sau procedeele de autoapărare. Evaluarea aptitudinilor şi performanţelor se face anual, pe bază de bareme şi criterii diferenţiate pe categorii de vârste şi sexe.
          Rezultatele obţinute la evaluarea anuală sunt evidenţiate în mod distinct în Aprecierile de serviciu anuale şi au o pondere importantă în stabilirea calificativului fiecărui salariat.

                    5. Perspective în formarea profesională a poliţiştilor comunitari

          Instituţia noastră este preocupată în prezent, alături de celelalte Poliţii Comunitare din ţară reunite în cadrul Federaţiei Naţionale a Poliţiilor Comunitare din România, de perfecţionarea cadrului juridic aplicabil domeniului nostru de activitate. În acest context, a fost înaintat Comisiilor de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Parlamentul României un proiect de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare. S-a iniţiat acest demers considerând că proiectul de lege propus se încadrează armonios în acţiunile aflate în curs de derulare pentru descentralizarea serviciilor publice de bază, conform Capitolului III – Reforma administraţiei publice – al Programului de guvernare. Astfel se poate realiza o descentralizare reală şi benefică pentru cetăţeni, prin întărirea prerogativelor şi rolului administraţiei publice locale în cadrul comunităţilor pe care le reprezintă.
          Ne-am sprijinit acţiunea noastră pe o serie de fapte şi evenimente care în ultima perioadă au creat o stare de nesiguranţă publică în rândul cetăţenilor:
               - creşterea alarmantă a infracţiunilor comise cu violenţă;
               - utilizarea tot mai frecventă a armelor de foc, cu muniţie letală şi neletală şi a armelor albe;
               - proliferarea actelor de comerţ stradal nelegale şi speculative;
               - creşterea numărului de accidente rutiere, soldate cu pierderi de vieţi omeneşti sau persoane grav rănite;
               - crearea unui mediu de insecuritate civică pentru persoanele vulnerabile: copii, elevi, persoane de sex feminin, bătrâni;
               - exacerbarea traficului şi a consumului de droguri şi substanţe stupefiante.
          - exacerbarea traficului şi a consumului de droguri şi substanţe stupefiante. Am enumerat numai câteva din problemele pe care cetăţenii din unităţile administrativ-teritoriale le semnalează cu insistenţă şi îngrijorare.
          Am considerat că proiectul de lege propus poate crea un puternic impact social în sensul în care Poliţia Comunitară reprezintă o forţă relativ nouă de ordine şi siguranţă publică, ale cărei acţiuni pot avea un efect direct asupra gradului general de asigurare a ordinii şi liniştii publice.
          În cele ce urmează voi face o succintă trecere în revistă a principalelor elemente de noutate pe care le propune proiectul de lege:
               se prevede înfiinţarea de structuri de Poliţie Comunitară, fie ca servicii publice de interes local cu personalitate juridică, fie ca un compartiment funcţional fără personalitate juridică în cadrul aparatului de specialitate al primarului. Aceste deosebiri organizatorice se fac în funcţie de unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează respectiva Poliţie Comunitară. Cu toate acestea, însă, se poate realiza o unitate acţională a acestor structuri, ele desfăşurându-şi activitatea după prevederile aceleiaşi legislaţii, cu aceleaşi prerogative, deosebiri existând doar în planul cantitativ al efectivelor şi acţiunilor desfăşurate.
               atribuţiile Poliţiei Comunitare sunt semnificativ mai ample, fiind prevăzute noi domenii de competenţă, pe lângă cele deja existente:
                    - astfel, în domeniul exercitării puterii judiciare, poliţistul comunitar va efectua, în condiţiile legii, acte premergătoare urmăririi penale pentru infracţiunile constatate pe timpul executării misiunilor specifice, potrivit prevederilor art.214 din Codul de procedură penală; a fost prevăzută această atribuţie ţinând cont de numărul tot mai important de infracţiuni flagrante constatate pe timpul executării misiunilor specifice, în special a celor de ordine publică şi control comercial;
                    - în domeniul circulaţiei rutiere, Poliţia Comunitară va sancţiona contravenţiile statice, cele din zonele rezidenţiale şi pe sectoarele de carosabil unde se execută lucrări; această atribuţie ar veni, în primul rând, în sprijinul participanţilor la traficul rutier, în special în marile oraşe, dar, în egală măsură, şi al agenţilor din Poliţia Română care, pe fondul unor efective declarate ca insuficiente, ar avea posibilitatea rezolvării în mai bune condiţii a problemelor mari din traficul rutier;
                    - Poliţia Comunitară va integra compartimentele din aparatul de specialitate al primarului responsabile cu inspecţia şi controlul în construcţii, urbanism, protecţia mediului şi comerţ, consolidând astfel capacitatea de acţiune a administraţiei publice locale în aceste domenii;
                    - o altă atribuţie cu caracter de noutate o constituie sprijinirea Serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor în activitatea de teren a acestora, ceea ce va permite o mai bună aplicare a prevederilor legale specifice. Din acest punct de vedere, se impune şi o altă precizare, legată de necesitatea creării accesului Poliţiei Comunitare la Baza naţională de date informatizate ale persoanelor, în ideea că tot mai multe acţiuni cer imperativ obţinerea unor date de identificare pentru care acum este nevoie să se apeleze la Poliţia sau la Jandarmeria Română.
               în ceea ce priveşte corelaţia dintre atribuţiile Poliţiei Comunitare şi cele ale celorlalte structuri de ordine publică, acestea sunt delimitate mai precis, iar cadrul de cooperare la nivel local dintre Poliţia Comunitară, Poliţia şi Jandarmeria Română este consolidat; se creează astfel posibilitatea integrării patrulelor şi echipajelor de ordine publică ale Poliţiei Comunitare într-un sistem consolidat şi coerent de menţinere a ordinii publice pe raza fiecărei unităţi administrativeteritoriale. Tocmai de aceea, a fost prevăzută ca atribut al Comisiilor locale de ordine publică avizarea consultativă a Planurilor de ordine şi siguranţă publică ale unităţilor administrativ-teritoriale, documente prin care se reunesc acţiunile forţelor tuturor structurilor cu atribuţii în acest domeniu;
               personalul Poliţiei Comunitare va fi format din funcţionari publici şi personal contractual; în plus, pentru operaţionalizarea serviciilor de Poliţie Comunitară vor putea fi detaşaţi poliţişti din cadrul structurilor teritoriale ale Poliţiei Române;
               atribuţiile din domeniul circulaţiei rutiere, ordinii publice, inspecţiei şi controlului vor fi exercitate exclusiv de funcţionarii publici, iar pregătirea acestora va fi realizată obligatoriu în instituţiile specializate subordonate Ministerului Internelor şi Reformei Administrative;
               au fost inserate prevederile specifice referitoare la uzul de armă, aşa cum este stipulat în Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor;
               în ceea ce priveşte finanţarea activităţilor Poliţiei Comunitare, aceasta va fi asigurată din bugetul local prin transferuri de la bugetul de stat, cote defalcate, surse proprii ale bugetului local, veniturile obţinute din prestări de servicii, precum şi din alte resurse financiare, constituite potrivit legii. Asigurarea unei salarizări atractive este mult mai susceptibilă de a proteja personalul împotriva anumitor fenomene nedorite, ca de exemplu corupţia.
          Nu întâmplător am făcut această trecere în revistă a prevederilor acestui iminent nou act normativ în domeniu pentru a vedea, în continuare, că sporirea atribuţiilor şi competenţelor Poliţiei Comunitare înseamnă, în primul rând, personal mai bine şi temeinic pregătit profesional.
          Tocmai de aceea, suntem preocupaţi de intensificarea formării profesionale iniţiale a salariaţilor prin intermediul Institutului Naţional de Administraţie. Cursurile cu durata de 90 de zile trebuie să cuprindă întreaga problematică de specialitate, acoperitoare pe întreg spectrul de competenţe legale ale poliţiştilor comunitari. Pregătirea în acest cadru trebuie să îmbrace, în primul rând, o formă modulară – parte generală, comună tuturor categoriilor, dar şi parte specifică, în funcţie de atribuţiile proprii fiecărei structuri – iar în al doilea rând, să pună accentul pe formarea deprinderilor, priceperilor şi abilităţilor necesare îndeplinirii atribuţiilor legale prin activităţi practice de pregătire. Aceasta nu înseamnă că se poate neglija partea teoretică a pregătirii, însă este foarte clar că latura practică este cea care poate să garanteze eficienţa acţiunilor întreprinse în teren de agenţii comunitari.
          Concluzionând, se poate afirma cu siguranţă că temelia unor servicii publice de calitate în slujba cetăţenilor unităţii administrativ-teritoriale în care ne desfăşurăm activitatea are la bază, în primul rând, nivelul şi probitatea profesională a personalului ce compune Poliţia Comunitară. Aceste adevăruri cu valoare de axiomă ne determină permanent să acordăm toată atenţia pregătirii profesionale a angajaţilor noştri, pe de o parte, dar şi să găsim mereu noi şi noi forme, metode şi procedee adecvate şi adaptate acestui scop.
 

ADRIAN JIGA – Poliţia Comunitară a Sectorului 2 Bucureşti
 

Bibliografie:
         • Legea nr. 371 din 20 septembrie 2004 (*actualizată*) privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare;
         • Hotărârea Guvernului nr. 2295 din 9 decembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a Poliţiei Comunitare;
         • Legea nr. 188 din 8 decembrie 1999 (*republicată*) privind Statutul funcţionarilor publici;
         • Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
         • Ordonanţa Guvernului nr. 129 din 31 august 2000 (*republicată*) privind formarea profesională a adulţilor;
         • Hotărârea Guvernului nr. 522 din 8 mai 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor;
         • Strategia Naţională pentru ocuparea forţei de muncă, 2004-2010.