Moto: „Când nu-ţi cunoşti inamicul, dar te cunoşti pe tine însuţi,
şansele tale de victorie şi înfrângere sunt egale.” (Sun Tzi)
 

          Agresiunea psihologică este definită ca ansamblul de forme, procedee şi acţiuni destinate persuasiunii în masă care însoţesc acţiunile ostile şi agresive sau pot să se desfăşoare de sine stătător, având drept scop dezinformarea, dezorientarea şi slăbirea voinţei de apărare, manipularea şi dezorganizarea unor structuri, precum şi slăbirea coeziunii interne în vederea instalării unei stări de nesiguranţă şi confuzie în societate, subminarea autorităţii organelor legitime.
          Caracteristici de bază:
               • acţiunile nu sunt oficial declarate şi, în consecinţă, nu pot fi sancţionate;
               • nu se poate stabili exact momentul declanşării lor, având efecte pe termen lung şi pe o arie de cuprindere amplă;
               • vizează diferite componente ale conştiinţei sociale – politică, morală, juridică, religioasă;
               • se desfăşoară selectiv, vizând grupuri sociale, organisme şi instituţii ale statului;
               • nu necesită cheltuieli materiale mari.
          Principiul general al agresiunii psihologice - îl constituie influenţarea negativă a proceselor biopsihice de bază ale jandarmilor aflaţi în misiuni, precum şi crearea de disfuncţii la nivelul relaţiilor psihocomportamentale în diferite planuri pentru realizarea constrângerii psihologice.
          Definirea agresorului – cuprinde acele activităţi prin care se raportează acţiunile, intenţiile, ideile sursei de influenţare la principiile, normele, valorile apărate şi înscrise în sistemul de referinţă al sursei de protecţie.
          Protecţia psihologică – exprimată în termenii limbajului comun „asigurare psihologică”, are în vedere oamenii sub aspectul eficacităţii în condiţii de mare dificultate: izolare, stres, risc, senzaţia de inferioritate numerică şi tehnică. Aceasta vizează realizarea şi menţinerea unei stări dezirabile a psihicului, precum şi un ansamblu de acţiuni menite să creeze cadrul optim valorificării capacităţilor şi potenţelor instinctual-cognitive, afective, volitive şi motorii. Desemnează, deci, activitatea de anihilare (neutralizare) a planurilor, mijloacelor, intenţiilor, acţiunilor şi efectelor influenţării psihologice exercitate de către anumite surse agresoare.

          MECANISMUL AGRESIUNII PSIHOLOGICE

          1. Componentele funcţionale ale mecanismului agresiunii psihologice:
          a) capacitatea limitată în timp şi în spaţiu a individului de a reacţiona adaptativ la acţiunea unor factori stresori interni sau externi în funcţie de nivelul rezistenţei şi stabilităţii psihomorale – aceasta este şi componenta relaţională, exprimând conţinutul şi calitatea proceselor prin care jandarmul se raportează activ la misiunile de asigurare a ordinii publice.
          Este evident că, atunci când jandarmii au percepţia corectă a solicitărilor specifice misiunilor, când există solidaritate, receptivitate, iniţiativă, iar comandantul răspunde aşteptărilor subordonaţilor, se activează aşa numitul „scut psihologic” care este în măsură să descurajeze agresiunea declanşată şi să diminueze pierderile psihice.
          b) nevoia omului modern de a se informa şi de a-şi construi imagini favorabile despre mediul social-politic şi cultural, cu rol stimulator în raport cu propria activitate – componenta informaţională a agresiunii psihologice.
          c) intenţionalitatea agresiunii psihologice presupune existenţa unor strategii, forme, metode, forţe şi mijloace de influenţare a jandarmilor – denumită şi componenta procedurală.

          2. Armele psihologice Există două categorii de arme psihologice, cu caracteristici speciale, adecvate naturii agresiunii: factorii stresori (stimulii) şi informaţiile (propaganda).
               • Influenţa psihologică prin stimuli constă în bruierea, suprasolicitarea şi, nu în ultimul rând, în perturbarea şi dereglarea mecanismului funcţional al psihicului jandarmilor – se urmăreşte slăbirea rezistenţei şi, în final, căderea psihică, sub acţiunea următoarelor variabile:
               - factorii situaţionali – un rol deosebit îl joacă caracteristicile mediului ambiant, ale tehnicii de luptă;
               - stările psihice – agresorul vizează producerea unor reacţii negative ca frica, panica;
               - suprasolicitările fiziologice şi psihice – acestea conduc la scăderea capacităţii adaptative şi au consecinţe ca apariţia apatiei, a deznădejdii, a depresiei.
               • Acţiunile de influenţare psihologică prin informaţii (propagandă) sunt concepute şi desfăşurate astfel încât semnificaţia acestora să declanşeze modificarea unor produse psihice (opinii, convingeri, atitudini) din sfera moralului, a motivaţiei, precum şi apariţia unor fenomene psihice negative (pesimism, îndoială, neîncredere, laşitate, refuzul de a îndeplini ordinul). Indivizii expuşi acţiunii de influenţare propagandistică prin dezinformare şi manipulare informaţională nu realizează presiunea ce se exercită asupra lor, fiind convinşi că acţiunile şi conduitele proprii sunt rezultatul unor aprecieri şi decizii independente.
          În ambele situaţii de influenţare psihologică, prin stimuli şi prin informaţii, principalul factor de risc îl constituie „depresiunea mentalului” individual sau colectiv determinată în principal de cauze cum ar fi: frica, culpabilitatea, depărtarea de casă.

          3. Metodele de influenţare psihologică
          Principalele metode folosite pentru influenţarea psihologică a jandarmilor, în situaţia specifică stării de normalitate, sunt următoarele:
               • dezinformarea şi manipularea – dezinformarea este considerată a fi un mesaj mai mult sau mai puţin explicit, o comunicare specială între dezinformator şi ţinta sa şi poate lua forma unei declaraţii, a unui gest semnificativ sau sugerarea adoptării unei anumite atitudini. Aceasta vizează destabilizarea sau subminarea capacităţii de rezistenţă fără a fi necesar a se pune în acţiune alte forţe.
               • propaganda subversivă – desemnează ansamblul acţiunilor destinate comunicării coerente şi sistematice a anumitor informaţii, conform unor strategii dezintegratoare, care au ca suport tehnicile şi procedeele de manipulare a opiniilor şi atitudinilor unui grup sau colectivităţi în raport cu anumite interese. Scopul îl reprezintă perturbarea şi manipularea opiniilor prin inocularea unor idei şi opinii favorabile sursei, a confuziei şi a incapacităţii de judecare independentă, iar în plan general, dezorganizarea şi slăbirea coeziunii grupurilor. Realizarea scopului este prevăzută într-o perspectivă de timp lungă sau medie, în etape secvenţionale şi au un caracter individual care, prin imitaţie, pot căpăta caracter de masă.
               • acţiunea grupurilor de presiune – grupul de presiune este un grup social determinat, mai mult sau mai puţin formalizat, care caută să promoveze sau să apere interesele specifice membrilor săi prin exercitarea unei presiuni sau prin folosirea violenţei. Fie că acţionează în propriul interes, fie în cel al altor forţe, grupurile de presiune îşi materializează acţiunile prin două forme:
               - iniţierea de acţiuni revendicative: marşuri de protest, mitinguri,greve;
               - acţiuni psihologice propriu-zise, în care se disting: dezinformarea, manipularea, discreditarea, incitarea la violenţă, acţiuni de presiune pe fond religios şi etnic.
               • lansarea şi propagarea de zvonuri – zvonul reprezintă o informaţie privind un eveniment produs sau pe cale să se producă, având un caracter ambiguu şi tendenţios, neverificabil sau greu de verificat şi care circulă de cele mai multe ori în contrasens cu ştirile transmise prin mijloacele oficiale de informare. Zvonul va cuprinde, deci, idei, relatări, informaţii, afirmaţii sau presupuneri ce pot fi în întregime false sau conţinând unele elemente adevărate, dar distorsionate.
          Având în vedere complexitatea acţiunilor de influenţare psihologică desfăşurată încă în situaţia specifică stării de normalitate, precum şi efectele lor deosebit de importante, protecţia psihologică împotriva acestor acţiuni trebuie să fie coordonată spre atingerea unor obiective concrete.
               • Consolidarea încrederii jandarmilor în forţele proprii, în comandanţi şi în armamentul din dotare, în capacitatea de a face faţă oricărei agresiuni – se vor evidenţia calitatea propriei pregătiri, dotarea corespunzătoare cu armament şi tehnică de luptă, strategia adoptată şi se va concluziona asupra capacităţii combative;
               • Diminuarea şi lichidarea influenţei campaniei de dezinformare duse de agresor – în măsura posibilităţilor, se va limita pătrunderea propagandei, a influenţei negative a agresorului; în condiţiile în care acest lucru este imposibil, conţinutul fals va fi explicat, iar lipsa de onestitate şi falsitatea majorităţii informaţiilor vor fi demonstrate;
               • Combaterea descurajării şi demobilizării psiho-morale – se va avea în vedere, îndeosebi, demascarea acţiunilor de inducere în eroare asupra scopurilor şi rezultatelor agresorului, prin informaţii şi date concrete, reale, documentate şi vor fi explicate argumentat limitele, deficienţele şi vulnerabilităţile forţelor agresoare;
               • Prevenirea şi combaterea fenomenelor de nesiguranţă, frică şi panică – evitarea oboselii excesive, depistarea şi izolarea indivizilor şi colectivelor afectate psihologic şi proiectarea unor acţiuni pentru dezvoltarea curajului şi rezistenţei psihice, prin mijloace specifice, de regulă aceleaşi cu cele folosite de către agresor (la informare deformată se va răspunde cu informare reală şi oportună, la denigrare cu afirmarea calităţilor probate).
 

PATRICIA BIELTZ, ofiţer principal, psiholog
 

Bibliografie:
          - Gr.brig.dr. Andreescu, A. şi cpt.drd. Prună, Ş. (1999) – „Psihopedagogie militară”, Editura Timpolis, Timişoara;
          - Colectiv de autori (1994) – „Agresiune şi apărare psihologică”, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti;
          - Mr. Radu, V. (1993) – „Protecţia psihologică a personalului”, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti;
          - Constantin, T. (2004) –„Evaluarea psihologică a personalului”, Editura Polirom, Iaşi;
          - Zapan, G. (1992) – „Cunoaşterea personalităţii semenilor”, Editura Militară, Bucureşti;
          - Cristea, D. (2000) – „Tratat de psihologie socială”, Editura ProTransilvania, Bucuresti;
          - Neculau, A. (1996) – „Psihologie socială-aspecte contemporane”, Editura Polirom, Iaşi.