|
Crima organizată a fost, de-a lungul istoriei omenirii, o problemă constantă
a societăţii, indiferent de forma în care aceasta era organizată. Ea a căpătat noi
valenţe în contextul transformărilor geopolitice, economice şi sociale cu care se
confruntă în prezent comunitatea internaţională, extinzându-şi aria de cuprindere
şi sfera de influenţă la cote alarmante. Crima organizată constituie un motiv de
îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii şi, în mod deosebit, pentru statele cu
economii de tranziţie, dată fiind vulnerabilitatea sistemelor legislative, judiciare şi
fragilitatea instituţiilor democratice.
Ceea ce trebuie remarcat însă, este că aceşti infractori deosebit de periculoşi
şi organizaţi au astăzi aceleaşi mentalităţi ca şi predecesorii lor, lucru pe care vom
încerca să îl demonstrăm prin prezentarea în oglindă, a doi capi ai lumii interlope
din epoci şi zone geografice diferite.
- Un bandit sicilian -
Vito Cascio Ferro, alias Don Vito (1862 – 1943), a fost unul dintre şefii
mafiei siciliene pentru o lungă perioadă de timp,
primul capo de tutti capi, şi unul dintre cei care au
pus bazele mafiei americane. Dictonul lui despre
taxele de protecţie era următorul: „Nu ruinaţi oamenii
cerându-le sume exagerate de bani, mai degrabă
oferiţi-le protecţie, ajutaţi-i ca afacerile să prospere,
iar ei vă vor plăti taxele sărutându-vă mâinile în
semn de mulţumire”.
Cascio Ferro s-a născut la Palermo, în 1862,
pe pământurile baronului Ingleze. El a devenit un
gabellotto (colector de venituri) pentru baron şi pentru
un bogat politician şi afacerist, Domenico de
Michele Ferrantelli.
Cascio Ferro era deja un mafiot respectat când
a sosit la New York în 1901, unde i-a iniţiat pe membrii
grupării Mano Negra în colectarea taxelor de
protecţie, punând bazele mafiei americane. În 1903, a fost arestat de un poliţist american, Joe Petrosino, sub acuzaţia de omor.
Achitat, a preferat să se întoarcă în Sicilia. În
1909, Petrosino a fost asasinat la Palermo, în
timp ce conducea o anchetă desfăşurată de
poliţia americană. Cascio Ferro a fost reţinut,
dar a fost rapid eliberat pe baza unui alibi
oferit de Ferrantelli.
Ferro a pretins că el este autorul asasinatului,
fapt ce i-a oferit un oarecare prestigiu,
şi i-a permis să preia conducerea mafiei
din Palermo. Cu toate că a fost arestat de 69
de ori, a fost achitat tot de atâtea ori, devenind
un membru respectat al înaltei societăţi
din oraş.
Totuşi, în 1927, a fost condamnat de prefectul anti-mafia numit de Mussolini,
Cesare Mori, la 50 de ani de închisoare.
Don Vito a murit în închisoare, pe timpul bombardamentelor americane asupra
oraşului Palermo din anul 1943.
- Un baron mexican al drogurilor -
Amado Carrillo Fuentes (1955-1997) a devenit unul dintre actorii majori
ai traficului de cocaină rafinată din Columbia, în anii 80. Reţeaua
acestuia trimitea marfa în Europa şi America de Nord via Mexic.
Fuentes a preluat controlul cartelului Juarez în 1993, după
arestarea predecesorului său. Noul şef era cunoscut ca „seniorul
cerului”, după ce pusese la punct tranzitul de cocaină pe calea avioanelor
de linie. Cel mai puternic baron al generaţiei sale, Fuentes
avea ajutoare puternice în sânul armatei şi guvernului mexican.
Acesta călătorea mult în Orientul Mijlociu, Rusia şi America de
Sud, reţeaua producând mai multe milioane de dolari săptămânal.
A supravieţuit cel puţin unei tentative de asasinat,
căutând refugiu în Chile, unde a murit din cauza unei supradoze
de sedative. Se pare că supradoza i-a fost administrată
intenţionat de către doi chirurgi plastici pe timpul unei operaţii
la o clinică din Mexic. Cei doi medici au fost găsiţi ulterior
morţi. Aceştia fuseseră torturaţi şi ucişi de familia lui Fuentes,
care încerca să afle cine a ordonat asasinarea acestuia.
Moartea baronului a declanşat un război sângeros la Juarez, fiecare dintre locotenenţii săi dorind să preia controlul cartelului, iar alţii
baroni ai drogurilor încercând să profite de situaţie. Mai mulţi şefi mafioţi au fost
ucişi, unii dintre traficanţii de rang înalt fiind arestaţi.
Amado Carrillo Fuentes a fost un maestru al identităţilor de împrumut, lucru
care i-a permis să călătorească nestingherit. Ca o ironie a sorţii, asasinarea lui a
survenit pe timpul unei noi încercări de modificare a trăsăturilor.
SABIN ALEXANDRESCU, ofiţer relaţii publice
Bibliografie:
- George Marius Ţical, Crima organizată şi terorismul, Ed. Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”
Galaţi, 2006;
- Paul Lunde, Crime organisé – un guide complet de l’industrie la plus rentable du monde, Ed. Semic, 2004.
|
