|
LIBIA
Libia este singura ţară islamică care le permite femeilor să facă parte din armată. Astfel, colonelul Kadafi are o unitate militară formată din femei instruite pentru a fi bodyguard-ul lui personal. Această unitate este denumită „Green Nuns” sau „The Amazonian Guard”.
Kadafi are mai multă încredere în femei, considerând că este mult mai puţin probabil ca acestea să îl trădeze sau să fie mituite. Folosirea femeilor drept gărzi este un obicei străvechi în Africa. Pentru o astfel de „slujbă”, loialitatea este mai importantă decât puterea fizică. O armată formată din astfel de femei poate că nu se va descurca foarte bine într-o luptă pe teren deschis, dar în palat şi în apropierea acestuia, femeile instruite pot fi mortale pentru inamici.
NEPAL
Peoples Liberation Army, forţa armată a partidului comunist din Nepal, este formată din femei în proporţie de 30%.
Armata nepaleză consideră că o dezvoltare multi-dimesională a ţării este posibilă doar dacă bărbaţii şi femeile beneficiază de oportunităţi egale şi, de aceea, armata nepaleză recrutează femei de 40 de ani.
Cel mai mare grad deţinut de o femeie (doctor) este de general de brigadă.
NORVEGIA
În timpul celui de-al doilea război mondial, unele femei, ofiţeri şi soldaţi, şi-au servit ţara făcând parte din toate structurile armatei. Totuşi, în 1947, schimbările politice au adus modificări, în sensul că femeile au putut face parte din armată doar ca civili, nu şi în calitate de cadru militar.
În 1995, Norvegia a devenit prima ţară care le-a permis femeilor să muncească pe submarine şi au avut chiar şi o femeie comandant de submarin.
Femeile între 18 şi 20 de ani au posibilitatea de a fi recrutate. Guvernul Norvegia şi-a propus ca 15 % din armată să fie formată din femei până la finele anului 2008.
În Norvegia, în 1999, în funcţia de ministru al apărării a fost numită o femeie şi de asemenea tot în acelaşi an o femeie a fost ridicată la gradul de colonel.
OLANDA
Aproximativ 4.000 de femei reprezintă 7,2% din armata olandeză. În ultimii ani, forţele navale au promovat prima femeie în gradul de căpitan şi prima femeie a absolvit cursul de ofiţer în cadrul forţelor aeriene.
POLONIA
Încă din timpul războaielor împotriva lui Napoleon femeile au luat parte la bătăliile pentru independenţă. În timpul ocupaţiei naziste, între 1939-1945, femeile au făcut parte din mişcarea de rezistenţă denumită „armata de acasă”. Nemţii au fost obligaţi să stabilească tabere speciale pentru prizonierii de război femei.
În aprilie 1938, legea care prevedea serviciul militar obligatoriu pentru femei a inclus serviciul militar voluntar pentru femei în cadrul serviciului medical, artilerie şi comunicaţii. Un an mai târziu a fost înfiinţată Organizaţia de Pregătire a Femeilor din Armată sub comanda Mariei Wittek.
În aprilie 2004, s-a stabilit prin lege ca toate femeile care au diplomă de soră medicală sau de veterinar trebuie să se înregistreze pentru serviciul militar.
În anul 2007, erau 800 de femei în armată dintre care 471 erau ofiţeri. În plus, 225 de femei se aflau în şcoli militare.
PORTUGALIA
Femeile reprezintă aproximativ 5% din forţele armate portugheze. Femeile fac parte din forţele navale portugheze începând cu 1993, dar încă le este interzis accesul în unităţile combatante.
RUSIA
În prezent, femeile reprezintă 10% din puterea militară a Rusiei.
În timpul primului război mondial, înfrângerile masive au dus la pierderea a milioane de soldaţi ruşi. În mai 1917, a fost ordonată crearea Batalionului de Femei care, după 3 luni de luptă, a rămas cu 250 de persoane din 2.000, ceea ce a dus la dizolvarea lui.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a avut o armată compusă dintr-un milion de femei. Totuşi, foarte puţine dintre acestea erau promovate ca ofiţeri.
În 1942, au fost create 3 regimente de femei piloţi pentru a zbura pe timp de noapte pentru a bombarda Germania. Regimentul, cunoscut germanilor drept „vrăjitoarele nopţii” a efectuat peste 24.000 de zboruri şi a câştigat 23 de medalii de „erou al Uniunii Sovietice”. Cele mai talentate femei pilot au primit misiuni pe timp de zi. "Lily" Litvak şi Katya Budanova au fost desemnate cele mai bune aviatoare, într-un clasament alături de bărbaţi.
În acelaşi timp, la sol, Lyudmila Pavlichenko a ucis 309 inamici dintre care 36 erau lunetişti. Ea a fost unul dintre lunetiştii femei ai armatei sovietice.
În 1967, legea privind serviciul militar a precizat că femeile au constituit o mare sursă de soldaţi în timpul perioadelor de mobilizare la scară mare.
Anual, în armata rusă se desfăşoară concursul de Miss Armata Rusă pentru soldaţii ruşi de sex feminin.
S.U.A.
Prima femeie soldat american a fost Deborah Sampson din Massachusetts. Ea s-a înrolat sub numele „Robert Shurtlief”. Ea a servit timp de 3 ani în armată şi a fost rănită de 2 ori; şi-a îndepărtat singură un glonţ din partea dorsală pentru ca doctorii să nu descopere că este femeie. La finalul ostilităţilor, secretul ei a fost descoperit, totuşi, George Washington i-a asigurat o lăsare la vatră onorabilă. Ea a devenit o luptătoare pentru drepturile femeii.
Corpul Auxiliar de Armată al Femeilor a fost creat în Statele Unite în 1941. Totuşi, presiunile politice au împiedicat implicarea activă a femeilor în armată. Acestea au fost implicate în luptă în timpul celui de-al doilea război mondial ca asistente medicale. Rezerva Navală a Femeilor şi Rezerva de Femei a Corpului Maritim au fost de asemenea create în timpul acestui conflict. În iulie 1943, printr-un act normativ a fost îndepărtat termenul „auxiliar” din Corpul Auxiliar de Armată al Femeilor. În timpul războiului, 67 de asistente medicale din armată şi 16 din marină au fost capturate şi şi-au petrecut 3 ani în închisori japoneze. 350.000 de femei americane şi-au servit ţara în timpul celui de-al doilea război mondial şi 16 au murit în misiune; în total, femeile au câştigat 1.500 de medalii, citări şi mulţumiri. După război majoritatea femeilor s-au întors la viaţa civilă.
Prin legea 625 din 1948, Preşedintele Truman le-a permis femeilor să servească în forţele armate în timp de pace, doar Corpul de Armată al Femeilor rămânând o unitate distinctă formată din femei.
Între 1950–1953, în timpul războiului coreean, 12.000 de femei au servit în Coreea.
În războiul din Vietnam, 600 de femei au făcut parte din Forţele Aeriene împreună cu 500 de membre ale Corpul de Armată al Femeilor şi 6.000 de femei care compuneau personalul medical şi auxiliar.
200 de femei au luat parte indirect la participarea Americii în Grenada în 1983 şi alte câteva sute au participat la operaţiunile din Panama în 1989, din nou, nu în roluri combatante.
Colonel Kelly Hamilton, pilot, a spus despre războiul din Golf din 1991: „conflictul a fost o trezire pentru oamenii din Statele Unite. Aceştia au realizat dintr-o dată că erau multe femei în armată”. Peste 40.000 de femei serveau în toate posturile pe care armata le putea oferi.
Sergent Leigh Ann Hester a fost prima femeie care a primit Steaua de Argint (a treia decoraţie americană, ca importanţă, pentru acţiuni de război). Deşi, surori medicale au mai primit acestă decoraţie, Hester a fost prima femeie care a primit decoraţia pentru participarea directă la luptă.
Cea mai mare problemă privind femeile în poziţii de luptă este că femeile nu au aceeaşi putere fizică şi psihică precum bărbaţii, ceea ce le-ar pune în dezavantaj atunci când se luptă cu aceştia. Sistemul scheletic al femeii este, de asemenea, mai puţin dens decât al bărbatului ceea ce înseamnă că se rupe mai uşor. Există temerea că, în aviaţie, corpul femeii nu este adaptat pentru a manipula forţele gravitaţionale. Mulţi bărbaţi consideră că nu pot avea încredere într-o femeie aşa cum ar avea încredere şi s-ar baza pe partenerul lor de luptă, bărbat. Există şi temerea că se vor înfiripa relaţii romantice între bărbaţii şi femeile aflate în linia întâi ceea ce va duce la ruperea capacităţii de luptă a unităţii deoarece multe femei ar putea rămâne însărcinate. O altă idee este că femeia nu este mental suficient de puternică pentru a ucide soldaţi inamici. De asemenea, dacă sunt capturate, există posibilitatea să fie torturate şi agresate sexual şi să cedeze presiunilor mai rapid decât bărbaţii. Într-un Raport al Comisiei Prezidenţiale, se precizează că, în timp ce bărbaţii capturaţi au fost întotdeauna abuzaţi psihic, femeile capturate au fost apropape întotdeauna abuzate şi fizic. Maior Rhonda Cornum a fost chirurg în 1991 în Irak; i s-a cerut, aşa cum a recunoscut mult mai târziu, să nu recunosacă că a fost molestată în timpul captivităţii. Totuşi, femeile care sunt în poziţii non combative sunt expuse riscului să fie capturate şi abuzate sexual, deşi nu au nici armamentul şi nici pregătirea adecvată pentru a se apăra (aşa cum sunt echipate şi pregătite cele care desfăşoară activităţi combative); în plus, femeile care sunt în armată sunt în mod sigur conştiente de aceste riscuri şi le acceptă.
Mulţi văd excluderea femeilor din poziţiile combative ca pe ultimul bastion al discriminării sexuale. Mulţi consideră că femeile nu-şi pot servi patria în aceste roluri numai din cauza modului tradiţional de a vedea armata doar pentru bărbaţi.
În cartea „On Killing: The Psychological Cost of Learning to Kill in War and Society” lt. col. Dave Grossman menţionează că militarii islamişti foarte rar, dacă nu chiar niciodată, se vor preda unei femei soldat. Totuşi, în războaiele moderne, unde inteligenţa este mai importantă decât pierderile umane inamice, orice factor care diminuează puterea de luptă a inamicului trebuie luat în considerare. Deşi civilii din Irak sau Afganistan nu sunt impresionaţi de femeile soldaţi, acestea sunt foarte importante în unele misiuni când se percheziţionează civili femei sau anumite zone din moschee.
În 2005, primul avion C-130 Hercules, al cărui echipaj era format în totalitate din femei, a servit într-o misiune de război pentru Forţele Aviatice Americane.
În prezent, femeile îşi pot servi patria pe nave dar nu sunt admise pe submarine.
În Statele Unite, femeile au început să fie promovate în grade foarte înalte, în 2001 patru dintre ele au obţinut gradul de general de corp de armată sau de corp aerian/vice-amiral.
În speţa United States v. Virginia Curtea Supremă a decis ca Institutul Militar Virginia să le permită femeilor să se înscrie pentru a urma cursurile institutului şi pentru a devenit „cadet” (elev de şcoală militară de ofiţeri).
În prezent, 50.000 de femei îşi servesc ţara în Afganistan şi Irak, reprezentând 15% din armata S.U.A.
Lt. Keri Lynn Schubert este prima femeie selectată de către Marină pentru zboruri navale pe F/A-18D Hornet.
Sarcina în cadrul armatei a reprezentat mereu o problemă. Regulile Corpului de Armată al Femeilor stabileau că „o femeie militar...va fi trecută în rezervă dacă rămâne însărcinată”. Un ordin semnat în 1951 de către Preşedintele Harry S. Truman dădea posibilitatea armatei să treacă în rezervă femeia care era însărcinată sau devenea părinte prin adopţie sau părinte vitreg. În 1976, Curtea Districtuală a decis că această regulă viola al 5-lea Amendament deoarece se presupunea că o femeie însărcinată care făcea parte din armată va fi pentru totdeauna incapabilă să-şi facă datoria faţă de ţară. Astfel, au fost create uniforme special pentru perioada cât o femeie era însărcinată.
Monica Brown este medic în cadrul armatei şi a primit Steaua de Argint deoarece a salvat soldaţi răniţi în Afganistan, făcând scut din trupul său pentru a-i proteja.
Mary V. Bender care a decedat în 2002 a servit timp de 10 ani în armată, inclusiv în Vietnam. Ea a fost rănită în timp ce interoga un prizonier al cărui corp a explodat. Ea a continuat să muncească până când a rămas însărcinată în 1972 şi a fost trecută în rezervă. Datorită activităţii sale, în 1968, biroul de spionaj din Saigon nu a fost preluat de inamic. A primit drept răsplată o scrisoare de mulţumiri în care se spunea „acţiunile dvs. sunt demne de Steaua de Argint dar pentru că sunteţi femeie nu pot să v-o acord”.
În 1988, Firestone şi Richard J. Hurns au realizat un studiu privind hărţuirea sexuală şi discriminarea împotriva femeilor în armata S.U.A. Conform studiului 51.8 % dintre bărbaţi şi 74.6% dintre femei au raportat că au avut experienţe privind hărţuirea sexuală sau că au cunoştinţă despre acest comportament printre colegi. Dintre femeile intervievate, 70.1% au avut parte de „conversaţii sau comportamente de natură sexuală care au creat un mediu de muncă ofensiv, ostil sau indimidant”. 36.9% dintre bărbaţi au dat acelaşi răspuns. Procentul femeilor care sunt hărţuite sexual este mai mare decât cel al bărbaţilor. Deşi acest tip de comportament nu este tolerat, el există în pofida consecinţelor.
În 1994, „Ancheta anuală privind personalul din marină” a inclus pentru prima dată întrebări privind rolul femeii în armata S.U.A. 65% dintre ofiţeri şi 50% dintre cei înrolaţi au răspuns că femeile nu sunt acceptate complet în activităţile de luptă. În timp ce aproape 80% au precizat că hărţuirea nu este tolerată sub comanda lor aproape 50% au fost de acord că nu toată lumea este tratată egal privind promovarea şi avansarea.
Caracteristicile fizice şi psihice ale femeilor sunt considerate necorespunzătoare pentru unele activităţi militare. De exemplu, se consideră că o femeie nu este suficient de puternică pentru a căra echipament greu sau un coleg rănit sau că nu poate să realizeze astfel de activităţi pe o perioadă îndelungată de timp. De asemenea, se consideră că o femeie nu poate să realizeze activităţi energice şi obositoare în mod rapid, cum ar fi exemplu să încarce proiectile într-o armă, iar lupta nu este pentru cei slabi şi lenţi.
Hărţuirea sexuală este în creştere însă trebuie să se ţină cont şi de faptul că multe acţiuni de acest gen rămân neraportate. Este o ruşine faptul că femeilor le este frică să raporteze cazurile deoarece se tem să nu fie date fără din armată sau pur şi simplu nu ştiu cui să se adreseze sau ce să facă în astfel de situaţii. Femeile au senzaţia că nu pot avea încredere în nicio persoană care face parte din comanda militară deoarece 99% dintre comandanţi sunt bărbaţi şi pentru că este mult mai probabil ca un bărbat să ajute un bărbat decât o femeie. Într-un raport al Pentagonului se precizează că deşi hărţuirea sexuală este în scădere totuşi este un fenomen comun care implică mai mult de jumătate dintre femeile din armată. Începând cu scandalul Tailhook se fac eforturi majore pentru a se stopa hărţuirea sexuală şi pentru a se asigura oportunităţi egale de instruire pentru ambele sexe deoarece fiecare persoană este valoroasă pentru armată.
„Am fost în marină timp de 4 ani. A fost iadul pe pământ pentru mine. Am fost tratată atât de rău încât aproape că am avut o cădere nervoasă. Nu am mai putut suporta abuzurile, hărţuirea şi avansurile sexuale. Am plecat şi astfel am reuşit să-mi menţin mintea sănătoasă”.
„M-am alăturat marinei sperând să am o cariară şi tot ce am primit a fost hărţuire şi tortură. Multă. Mi-a plăcut foarte mult munca dar am fost în locul nepotrivit într-un moment prost şi am fost violată, iar întreaga comandă s-a purtat de parcă era vina mea. După 13 luni şi jumătate de anchete şi transferuri am ajuns la curtea marţială şi a fost achitat în baza faptului că a spus că nu s-a întâmplat nimic. În acelaşi timp au fost împrăştiate zvonuri că mă vând şi că mă culc cu oricine. Am ajuns chiar să mă obişnuiesc cu aceste zvonuri deşi la început era foarte dificil să le fac faţă. Am realizat că armata nu este pregătită pentru femei. Pot să predice despre hărţuire cât vor dar asta nu va schimba punctul de vedere al unui bărbat faţă de femeia alături de care munceşte în armată şi care are aceleaşi responsabilităţi ca şi el. Sigur, îmi lipseşte munca mea, dar nu aş putea să mai trec iar prin asta. Sper ca armata să înveţe să se poarte mai bine cu femeile”.
SRI LANKA
Aviaţia a fost primul serviciu care a acceptat recruţi femei, începând cu 1972. Sunt câteva restricţii privind participarea femeilor în armată, referitoare mai ales la forţele speciale sau unităţile combatante.
Având în vedere escaladarea violenţelor în timpul războiului civil multe femei au murit sau au fost rănite.
În 2008, erau 3 femei cu grad de general maior şi o femeie comandor.
SUEDIA
Începând cu anul 1989 nu mai există discriminări de gen în armata suedeză femeile având acces la orice poziţie în cadrul armatei şi oricare tip de instruire.
TAILANDA
Tailanda a început de curând să recruteze şi să instruiască femei. Un comandant a spus că atunci când femeile protestează „este mai bine ca o femeie militar să vorbească. Militarii bărbaţi arată dur şi agresiv. Atunci când vorbeşte o femeie militar oamenii au tendinţa să fie mai relaxaţi”.
TURCIA
Sabiha Gökçen a fost prima femeie pilot de luptă din lume şi, în acelaşi timp, prima femeie turcă aviator. Ea a fost unul dintre cei 8 copii adoptivi ai lui Mustafa Kemal Atatürk. Pe parcursul carierei în cadrul aviaţiei turce ea a zburat pe 22 de tipuri diferite de avioane. Ea a fost singura femeie selectată pentru posterul celor „cei mai mari 20 aviatori din istorie” publicat de către Aviaţia Statelor Unite în 1996.
ALEXE ILEANA - ofiţer specialist, consilier juridic
Bibliografie:
- Archives of Family Medicine. "Women Veteran's Experiences with Domestic Violence and with Sexual Harassment While in the Military." Vol.4. May 1995
- Capital Online. "Survey Finds Sexual Harassment in the Navy and Other Services Declines". July 3, 1996
- Military Women Profile. "Military Women by the Numbers." September 30, 1995
- DoD Marks 50th Year of Military Women's Integration By Staff Sgt. Alicia K. Borlik, USA, American Forces Press Service WASHINGTON, June 17, 1998
- NATO Military Women Share Views By Linda D. Kozaryn, American Forces Press Service
- http://userpages.aug.com/captbarb/pregnancy.html
- Military Women Take 200-Year Trek Toward Respect, Parity By Rudi Williams
- http://www.dtic.mil/afps/American Forces Press Service
- http://www.defenselink.mil/news/newsarticle.aspx?id=43226
- http://www.nato.int/issues/women_nato/index.html
- http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/shows/navy/tailhook/disc.html
- http://www.nepalarmy.mil.np/index.php
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Sri_Lanka
- http://www.realitatea.net/sri-lanka--92-de-rebeli-si-3-militari-au-fost-ucisi-in-luptele-din-nordul-insulei_148601.html
- http://www.militaryphotos.net/forums/showthread.php?t=61201
- http://www.strategypage.com/htmw/htmurph/articles/20051105.aspx
|
