În urmă cu 200 de ani, nimicirea adversarului însemna supravieţuirea şi existenţa. Practicarea artelor marţiale era necesară pentru autoapărare, dar necesita omorârea atacatorului sau cel puţin rănirea gravă a acestuia.
          După războaiele locale şi mondiale, oamenii au avut un trai mai liniştit, viaţa socială s-a consolidat, s-a îmbunătăţit siguranţa, astfel încât nu mai era necesară antrenarea spiritului războinic. Aproape toate artele marţiale au suferit modificări prin eliminarea procedeelor foarte periculoase din practică pentru a evita rănirea gravă sau chiar uciderea adversarului. Procedeele respective sunt aplicate fără contact sau sunt păstrate în exerciţiile de formă. Ca prim semn al nonviolenţei este că un practicant adevărat de arte marţiale nu atacă niciodată. El doar contraatacă pentru a se apăra, acest contraatac nefiind egal cu atacul. Adică nu există atacul în sensul tehnic, el find conceput pentru a fi utilizat numai ca mijloc defensiv.
          Dintre toate artele marţiale, Aikido este un stil de luptă pur defensiv, unde principiile de non-rezisteţă şi utilizarea forţei adversarului joacă un rol foarte important. Non-violenţa nu înseamnă pasivitate la atac, se execută o eschivă şi prin controlarea corpului atacantului acesta va fi dezechilibrat, dezorientat, proiectat sau controlat la sol de o tehnică curată, în concordanţă cu legile naturii. Este important ca în timpul mişcării energia atacului să fie controlată, amplificată şi îndreptată împotriva agresorului. Această artă rămâne tot timpul fidelă perceptelor sale de non-violenţă care o guvernează, iar în cazul unei agresiuni, se va lăsa agresorul să facă primul gest, folosind tehnica de autoapărare prin care nu i se va face niciun rău adversarului. Se va urmări neutralizarea atacului şi nu distrugerea agresorului.
          În Aikido nu se antrenează pentru competiţie sau pentru ca cel mai bun luptător din lume să învingă. Trebuie ştiut că singurul adversar şi cel mai periculos pe care trebuie să-l învingi eşti chiar tu însuţi. Practicând aceasta artă subtilă şi sofisticată, non-violentă, profund morală şi umanitară, putem atinge o mai mare disponibilitate tehnică şi energetică.
          În aplicaţiile sale pur tactice, Aikido este, la nivelul unui cunoscător, o metodă foarte eficace de autoapărare care poate fi folosită contra oricăror tipuri de atac. Datorită tehnicilor de autoapărare, dar mai ales prin prisma metodelor de imobilizare non-violentă a adversarului, a avut un succes răsunător în rîndul forţelor speciale din întreaga lume. În plus, Aikido desăvîrşeşte artele marţiale cu tehnici superioare de autocontrol, concentrare şi relaxare.
          Antrenamentele de Aikido se desfăşoară într-o atmosferă de politeţe şi civilizaţie desăvîrşită, principala grijă fiind să nu produci niciun rău partenerului. Este deci vorba de un mod special de pregătire fizică şi morală, care să-ţi permită ca în orice moment să dai tot ce poţi.
          O trăsătură interesantă a educaţiei Aikidoului este călirea omului faţă de lipsuri. Valoroasele principii de morală şi etică, îndeosebi armonia şi înţelegerea între oameni, se fixează trainic în subconştientul celor care se antrenează cu seriozitate la antrenamentele de Aikido sub îndrumarea unui profesor bun. Conştiinţa practicantului, adeseori egoistă, agresivă sau timidă, este influenţată favorabil de acumulările interne, fizice şi psihice, ce se obţin în timpul antrenamentului. Un Aikidoka se simte liber şi fără complexe în orice situaţie de viaţă, oricât ar fi ea de încurcată. El poate stăpâni toate problemele şi sarcinile ce i se pun, utilizând eficient şi optim toate resursele sale fizice şi spirituale. Cine are într-adevăr forţă interioară, poate controla un conflict potenţial înainte de a ajunge la o agresiune efectivă, fizică sau spirituală.
          Aikido ne învaţă să stăpînim corpul şi spiritul; antrenamentul regulat întăreşte muşchii, măreşte elasticitatea articulaţiilor, îmbunataţeste reflexele, asigură echilibrul fizic şi moral. La nivel psihologic, antrenamentul de Aikido îl eliberează pe om de tensiunea nervoasă din viaţa de toate zilele, îl ajută să facă abstracţie de mediul înconjurător atunci când situaţia o cere şi elimină conflictul dintre gîndire şi acţiune.
          În practică, Aikido nu este brutal, ci simplu şi elegant ca un dans, dovedind că energia fizică nu este o simplă problemă de greutate, înălţime sau masă, ci rezultatul folosirii inteligente a legilor echilibrului, a mişcării şi armoniei. Un Aikidoka este calm şi sigur pe el, ştiind că viaţa are suişuri, dar şi coborîşuri.
          Evitarea luptei este prima regulă din Aikido, al cărui scop este nu distrugerea inamicului, ci evitarea lui sau înţelegerea cu acesta.
          Pentru toate aceste motive, considerăm că Aikido este un sistem care, datorită calităţilor sale educative, poate contribui în mod determinant la creşterea sănătăţii fizice, morale şi psihice a oamenilor, la promovarea principiului „lucrului bine făcut”. În egală măsură Aikido ne învaţă, pe baza unei milenare înţelepciuni, că cea mai valoroasă victorie este cea obţinută fără luptă, astfel învăţătura încearcă să producă o lume mai bună prin creşterea calităţii indivizilor.
 

PETER ARPAD - Instructor de educaţie fizică şi intervenţie profesională