Gândim româneşte şi pretindem de multe ori că facem acest lucru în mod corect. Prin urmare, ar trebui să vorbim şi să scriem corect româneşte. Numai că, de multe ori, ne este jenă să întrebăm cum este corect să scriem sau să pronunţăm un cuvânt şi considerăm că merge şi aşa pentru că unii au ajuns „sus” deşi vorbesc şi scriu ca nişte neşcoliţi. Într-adevăr, îţi trebuie oarece inteligenţă să ceri ajutorul unde nu eşti sigur de tine sau să recunoşti că poţi greşi. Mai rău este că, deşi eşti corectat, iei acest lucru ca pe o insultă şi persişti în greşeli. Cei care consideră că ştiu deja să vorbească perfect nu prea au nimic de învăţat din aceste pagini (şi probabil nici din altele...).
          Greşeli putem face cu toţii, important este să vrem să ne corectăm, să învăţăm şi să respectăm ceea ce am învăţat. Ne dorim ca propriii copii să înveţe corect limba română, şi chiar limbi străine. Asta fac profesorii, dar intelectul unui copil este influenţat şi de mediul în care trăieşte. Aşadar, trebuie să fim atenţi ce şi cum vorbim. Uneori avem impresia că nu este aceeaşi română pe care am învăţat-o la şcoală şi, pentru o secundă, încerci să traduci din română în română.
          Vă aduc spre studiu câteva exemple care pot susţine cele afirmate mai sus: „Caut apartament în acest bloc. Nu accept parter şi ultimul etaji. Plata cheş”.
          Există numeroase cuvinte în vocabularul limbii române pe care numai simpla lor pronunţare îi face pe unii să tresară: fancy, trendy, glamour, fresh, job, cool, gloss, blush, casting, look, prime-time, feedback, flipchart, background, fast food, jackpot, living, cash, catering, catwalk, chat, chilli, cutter, shopping, mall, beep, brand, hair stilist, o avalanşă de anglicisme ce ne-au invadat prin intermediul posturilor de televiziune şi al emisiunilor ce promovează look-ul şi style-ul. Specialiştii rămân însă neclintiţi în cazul pleonasmului, foarte des întâlnit în emisiunile de ştiri, în scrierea şi în vorbirea curentă: marea majoritate, sondaj de opinie, drept pentru care, sărbătoare festivă, oprobriu public, notorietate publică, oportunitate bună, promotor al progresului, a unelti pe ascuns, ortografie corectă etc.
          Pentru a ne uimi de progresul din limba noastră, marcăm transformări de genul:
               1. prescurtărilor - dl / d. pentru domnul (este greşită abrevierea d-l.), dna / dnei pentru doamna / doamnei, dra / drei pentru domnişoara / domnişoarei, dlui / dlor pentru dumnealui / dumnealor, dv. / dvs. / d-voastră pentru dumneavoastră, d-ta / d-tale pentru dumneata / dumitale şi P.S.S. pentru Preasfinţia Sa.
               2. scrierii cu majusculă - Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, Războiul de Independenţă, Războiul celor Două Roze, Războiul de Secesiune…, Măria Sa, Excelenţa Sa…
               3. grafiei - După modelul procesului-verbal, avem acum şi cuvântul-înainte.
          Utilizat excesiv este şi cuvântul vizavi (nu vis-à-vis), alăturat unei păreri, opinii, folosirea corectă indicându-l doar în expresia vizavi de o clădire, un obiect…
          Mulţi dintre noi mai stau pe gânduri în cazul lui de asemenea, cu o altă variantă corectă, de-asemenea (nicidecum deasemenea). E şi cazul triplului plural: itemi, iteme, itemuri, pentru item (temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc.). Am acceptat însă cu uşurinţă scrierea nicio, niciun, odată cu (locuţiune scrisă, conform normelor actuale, în două cuvinte) deşi este una dintre cele mai radicale schimbări.
          Mulţi dintre noi au renunţat în a-şi mai face „procese de conştiinţă” în cazul scrierii şi folosirii corecte a limbii române. Scriind şi vorbind conform normelor ortografice denotă faptul că ne acordăm respect intelectual faţă de noi înşine şi stimă faţă de condiţia intelectuală a celorlalţi. Altfel spus, dacă nu vrei să vorbeşti şi să scrii corect, ai măcar milă de urechile şi de ochii semenilor tăi.
          O gravă greşeală este confuzia (în scris) conjuncţiei sau cu grupul de cuvinte s-au, care reprezintă pronumele reflexiv se (redus s-) urmat de verbul auxiliar al perfectului compus la persoana a treia plural (s-au dus). Mijloacele de control pentru evitarea greşelilor sunt următoarele:
               - sensul conjuncţiei sau (ori)
               - observarea cu atenţie a perfectului compus.
          S-au dus să aducă hârtie de xerox sau markere?
          Articolul posesiv sau genitival însoţeşte un substativ ori un pronume la genitiv sau intră în componenţa pronumelor posesive şi a numeralelor ordinale: al colegului, al lui, al său, al doilea.
          Articolul posesiv care precedă un substantiv sau un pronume cu funcţia de atribut se acordă în gen şi în număr cu substantivul determinat de atribut, nu cu substantivul sau cu pronumele la genitiv. Exemplu: copil al vecinei, copii ai vecinei, fată a vecinului, fete ale vecinului.
          Trebuie să fim atenţi la acordul articolului posesiv, deoarece uneori între atributul exprimat printr-un substantiv la genitiv şi substantivul determinat se intercalează alt substantiv sau alte părţi de vorbire:
               - zidul de piatră al clădirii
               - livezile de pruni ale satului
          Sunt şi construcţii în care atributul genitival precedat de două substantive determină substantivul cel mai apropiat: examenul de absolvire a cursului....nu examenul de absolvire al cursului.
          Verbul a trebui este unipersonal, adică are forme numai pentru persoana a III-a şi impersonal cu sensul e necesar, se cuvine, se cade.
               Ne trebuie un om priceput.
               Ne trebuie oameni pricepuţi.
               El trebuie să ştie.
               Ei trebuie să ştie.
          Nu sunt recomandate formele trebuieşte, trebuiesc. Numai la conjunctivul prezent şi la viitorul format cu conjunctivul se poate folosi forma trebuiască: să trebuiască; o (are) să trebuiască.
          Atenţie şi la ortografierea verbelor la persoana a II-a plural a timpului prezent: voi cântaţi, faceţi, aduceţi, coborâţi. Nu confundaţi pe -ţi din forma verbului cu pronumele -ţi. Ţineţi minte: pronumele -ţi nu urmează niciodată după un verb la persoana a II-a plural. Deci, dacă subiectul este voi, -ţi final face parte din forma verbului, ca marcă a persoanei a II-a plural a verbului.
          Schimbarea regulilor de scriere intervine la aproximativ douăzeci de ani după ultimele norme instituite de Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. Aşadar, din 2005 putem vorbi despre o nouă faţă a culturii lingvistice româneşti, de transformări mai mult sau mai puţin controversate, pe care însă suntem datori să le adoptăm cu toţii necondiţionat, adică să ne updatăm!
 

IULIA- LILIANA ENE - Instructor de limba engleză
 

Bibliografie:
         • Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.
         • Academia Română – Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan – Al. Rosetti, Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005.
         • Mioara Avram –Gramatica limbii române