I. POLITICA GENERALĂ DE SECURITATE BANCARĂ
          Politica generală de securitate bancară prezintă liniile generale care trebuie să ghideze instituţia financiară în operarea sistemelor sale. Documentul trebuie întocmit la nivelul fiecărei instituţii financiar-bancare, având caracter general şi trebuie cunoscut, înţeles şi respectat de tot personalul organizaţiei. În acest sens, politica trebuie publicată intern şi adusă la cunoştinţa întregului personal. Managementul are responsabilitatea de a implementa politica de securitate bancară şi de a se asigura că tot personalul din subordine cunoaşte şi respectă prevederile referitoare la asigurarea securităţii din cadrul organizaţiei.
          Alin.1 al art. 26 din Normele B.N.R. nr. 17/2003 privind organizarea şi controlul intern al activităţii instituţiilor de credit şi administrarea riscurilor semnificative precum şi organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern a instituţiilor de credit, prevede că în cadrul sistemului informaţional, instituţiile de credit trebuie să dispună de sisteme informatice. Arhitectura acestor sisteme trebuie să asigure un grad adecvat de securitate a informaţiei. Monitorizarea sistemelor informatice va fi asigurată de o structură de personal independentă de cea care le utilizează.
          În procesul de implementare a politicii de securitate este absolut necesar ca în cadrul instituţiei financiare să fie identificate cerinţele de securitate ce trebuie să fie satisfăcute. În cadrul procesului de stabilire a cerinţelor de securitate, există trei surse principale:
          Prima sursă este derivată din evaluarea riscurilor de securitate la care banca este supusă. Prin procesul de evaluare a riscurilor, ameninţările la adresa bunurilor (activelor) instituţiei sunt identificate, după care se stabileşte vulnerabilitatea bunurilor la riscurile identificate precum şi probabilitatea de concretizare a acestor riscuri în evenimente distructive nedorite, fiind estimat impactul potenţial asupra bunurilor instituţiei.
          A doua sursă este derivată din necesitatea asigurării respectării legilor şi regulamentelor în vigoare în România şi în Uniunea Europeană ce reglementează activitatea instituţiilor financiar-bancare precum şi a cerinţelor derivate din obligaţiile contractuale faţă de clienţii şi/sau furnizorii de servicii şi utilităţi.
          A treia sursă o constituie un set particular de principii, obiective şi cerinţe pentru procesarea, stocarea şi vehicularea informaţiilor pe care instituţia financiară le-a dezvoltat ca proces suport pentru operaţiile de afaceri – reglementările interne.
          Cazuistica fenomenului infracţional bancar internaţional, extinderea acestuia pe teritoriul ţării noastre, creşterea activităţilor din circuitul financiar-bancar românesc şi a nevoilor de asigurare a siguranţei şi garanţiilor pe care acestea trebuie să le realizeze pentru clienţii proprii, necesitatea alinierii la normele de securitate europeană şi mondială au impus adoptarea de către Banca Naţională a României şi Asociaţia Română a Băncilor a proiectului de „Recomandări de măsuri destinate asigurării securităţii instituţiilor financiar-bancare”.
          Potrivit prevederilor Legii nr. 312/2004, Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită bancnote şi monede metalice pe tot cuprinsul ţării. Punerea şi retragerea în şi din circulaţie a numerarului se efectuează în conformitate cu normele elaborate de Banca Naţională a României.
          Banca Naţională efectuează operaţiuni de casă pentru necesităţile proprii precum şi pentru oricare alte unităţi financiar-bancare, care au deschise conturi curente la sucursalele sale.

                    II. NECESITATEA REALIZĂRII UNUI CLIMAT ADECVAT DE SIGURANŢĂ PENTRU INSTITUŢIILE FINANCIAR-BANCARE ŞI TRANSPORTURILE DE VALORI APARŢINÂND ACESTORA
          Această necesitate derivă din următoarele pericole şi considerente:
               - sumele importante de bani precum şi alte valori considerabile aflate în posesia sau în păstrarea instituţiilor financiar-bancare pot fi puse în pericol prin sustrageri sau spargeri, prin atacuri informaţionale, prin declanşarea unui incendiu ori prin producerea altor catastrofe naturale;
               - clienţii, aflaţi uneori în număr mare în clădirile instituţiei precum şi angajaţii instituţiilor pot fi puşi în pericol de un atac armat, de declanşarea unui incendiu sau de producerea altor catastrofe naturale;
               - angajaţii instituţiilor pot deveni victimele unor şantaje sau pot fi luaţi ostatici, în vederea obţinerii unor sume de bani sau a altor valori ori servicii, prin şantaj;
               - atât instituţiile financiar-bancare în sine, cât şi personalul de conducere al acestora pot fi supuşi unor atacuri sau pot deveni victimele unor zvonuri defăimătoare;
               - credibilitatea instituţiilor şi buna desfăşurare a serviciilor acestora pot fi ameninţate prin acţiuni sau atacuri informaţionale ori prin blocarea canalelor, inclusiv a celor electronice, de realizare a serviciilor sau de comunicare;
               - penetrarea măsurilor de siguranţă şi falsificarea înscrisurilor de valoare sau a cărţilor de credit pot aduce pe lângă pierderi valorice imediate şi pierderea încrederii în instituţie, producând, prin consecinţe, alte pierderi importante de valori;
               - pe lângă pierderile de valori, în cazul atacurilor informaţionale reuşite, apar şi pericolele nesesizării căilor de atac precum şi cel al deteriorării sistemului informatic propriu sau asociat instituţiei ori al distrugerii bazelor de date ale acestora;
               - atacurile împotriva instituţiilor financiar-bancare sunt deosebit de profesioniste, pregătite cu migală şi au o multitudine de forme de manifestare greu de anticipat; se desfăşoară cu repeziciune, sunt deosebit de violente şi pot pune în pericol atât vieţi omeneşti, cât şi întreaga activitate a instituţiei atacate;
               - de cele mai multe ori, bunurile dobândite în urma atacurilor împotriva instituţiilor sunt greu de recuperat, iar pierderile cauzate de incendii sau dezastre sunt adesea irecuperabile.
          Paza şi protecţia instituţiilor financiar-bancare şi a transporturilor de bunuri şi valori reprezintă un segment important al activităţii tuturor structurilor din Sistemul Naţional de Apărare precum şi obiectul de activitate a numeroase societăţi private. Importanţa acestei misiuni rezultă din necesitatea asigurării la nivelul întregii ţări a unui climat de ordine şi siguranţă publică, care reprezintă garanţia existenţei şi a dezvoltării statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil şi a exercitării neîngrădite a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor.
          În condiţiile situaţiei operative actuale, caracterizată prin creşterea ratei criminalităţii, amplificarea fenomenului terorist pe plan internaţional şi a crimei organizate, Jandarmeria Române, ca structură specializată a statului, trebuie să-şi sporească aportul în paza şi protecţia obiectivelor, bunurilor şi valorilor.
          Diversitatea şi multitudinea obiectivelor la care trebuie asigurată paza este în concordanţă cu varietatea argumentelor ce susţin opţiunea menţinerii măsurilor de pază, protecţie şi intervenţie, în locuri şi în condiţii speciale când există o stare de pericol, de ameninţare sau de risc major din partea unor factori de natură să pună în pericol siguranţa acestora, a personalului care-şi desfăşoară activitatea în ele şi a instalaţiilor.
          În momentul în care se analizează oportunitatea luării în pază a unui obiectiv, decizia finală trebuie să fie determinată şi impusă de identificarea existenţei unor riscuri asupra obiectivului respectiv precum şi de caracterul permanent sau temporar al acestora.
          În funcţie de existenţa acestor riscuri, caracteristice situaţiei operative, la un moment dat, un obiectiv poate fi caracterizat ca fiind sau nu de importanţă deosebită, fapt care va fi determinant în stabilirea instituţiei căreia i se va încredinţa paza acestuia, gradul de angajare al acesteia precum şi resursele umane şi materiale care vor fi necesare pentru funcţionarea pazei la acel obiectiv.
          În scopul prevenirii situaţiilor generatoare de riscuri şi vulnerabilităţi în domeniul pazei şi protecţie obiectivelor, bunurilor şi valorilor s-au luat o serie de măsuri specifice care constau în:
               - identificarea potenţialilor factori de risc asupra obiectivelor din competenţă;
               - identificarea obiectivelor care prezintă vulnerabilităţi în sistemul de pază, reanalizarea măsurilor şi asigurarea condiţiilor optime;
               - îmbunătăţirea cooperării şi a schimbului de informaţii cu celelalte structuri din Sistemul de Siguranţă, Ordine Publică şi Apărare;
               - aplicarea cu stricteţe a dispoziţiilor cuprinse în planurile de pază şi apărare;
               - identificarea şi derularea unor activităţi curente de protecţie şi descurajare antiteroristă;
               - întărirea dispozitivelor de pază şi protecţie în situaţiile de criză şi risc major;
               - instituirea unor sisteme suplimentare de descurajare, prin patrulare, în zona obiectivelor şi pe traseele de deplasare a transporturilor de valori vizate de elementele infractoare sau teroriste, de către forţe specializate ale Jandarmeriei.
          Nivelul şi complexitatea măsurilor de pază şi protecţie a obiectivelor sunt racordate permanent la potenţialul de risc, cuantificat în baza informaţiilor de la structurile proprii sau cele specializate şi pot fi intensificate gradual, ori extinse, pe categorii de obiective, în funcţie de evoluţia situaţiei operative.
          Misiunea de pază şi protecţie este deosebit de complexă necesitând diverse măsuri de ordin operativ-informativ, care au ca scop asigurarea securităţii şi protecţiei obiectivelor păzite.
          Obiectivele şi transporturile de valori asigurate cu pază cu efective de jandarmi prezintă o serie de particularităţi, care le diferenţiază în funcţie de destinaţie, dimensiuni şi amplasare în spaţiu, durata şi caracterul activităţilor ce se desfăşoară, locul, rolul şi importanţa pe care le au în asigurarea securităţii valorilor democraţiei, a protecţiei proprietăţii publice şi private, a populaţiei şi mediului înconjurător, de nivelul pericolelor şi riscurilor ce le ameninţă precum şi de natura şi nivelul efectelor negative şi urmărilor acestora în situaţia când obiectivul a fost afectat parţial sau total.
          În funcţie de natura şi de particularităţile obiectivelor şi transporturilor de valori păzite, unităţile şi subunităţile de pază adoptă forme, procedee şi metode de acţiune specifice. Formele de acţiune adoptate în executarea misiunii de pază pot avea caracter preventiv, ofensiv sau defensiv.
          Pentru executarea în bune condiţii a misiunii de pază obiective, în Jandarmeria Română sunt constituite structuri distincte, destinate executării misiunii de pază obiective financiar-bancare şi transporturi de bunuri şi valori, încadrate cu personal special pregătit şi antrenat, cu o dotare corespunzătoare.
          De asemenea, în toate unităţile Jandarmeriei Române, funcţionează structuri mobile destinate intervenţiei în sprijinul forţelor care execută misiunea de pază şi protecţie a obiectivelor şi transporturilor de bunuri şi valori.

                    III. CONCEPTUL DE SUPRAVEGHERE
          Oricât ar fi de performante mecanismele de detecţie a tentativei de efracţie, acestea nu pot fi cu adevărat eficace decât dacă funcţionalitatea lor se încadrează într-un concept de supraveghere menit să:
               - compenseze limitele funcţionale şi de performanţe ale detectoarelor;
               - integreze în sistem mai multe tipuri de detectoare;
               - realizeze un control general al întregului obiectiv, îmbinând pentru eficacitate proceduri diferite, iar pentru operativitate mijloace sensibile de alarmare;
               - detecteze toate procedurile de efracţie. Funcţiile conceptului de supraveghere sunt:
               - supravegherea perimetrală;
               - supravegherea periferică;
               - supravegherea volumetrică;
               - supravegherea obiectelor;
               - alarmarea în caz de pericol;
               - supravegherea căilor de acces în obiectivul supravegheat.
          Supravegherea perimetrală - are drept obiectiv semnalarea tentativei de pătrundere neautorizată într-o zonă deschisă, realizând detecţia pătrunderii şi alarmarea înainte ca infractorul să ajungă în clădire. Pentru a verifica cauzele alarmelor, detecţia perimetrală trebuie obligatoriu însoţită de o supraveghere prin televiziune in circuit închis.
          Acest tip de supraveghere lasă posibilitate de mişcare infractorului pătruns în interiorul perimetrului, iar realizarea sa este dificilă din cauza factorilor de mediu.
          Se poate realiza cu:
               - bariere de detectoare de infraroşu, active sau pasive;
               - sisteme cu microunde;
               - cablu capacitiv;
               - fibră optică;
               - cablu îngropat pentru detecţia greutăţii;
               - detectoare de vibraţii;
               - cablu microfonic;
               - cablu de tensiune mecanică (întins);
               - detectoare video de mişcare;
               - combinaţii ale acestora.
          Supravegherea periferică - are drept obiectiv semnalarea unui atac din exterior asupra pereţilor, geamurilor sau uşilor clădirii, realizând detecţia pătrunderii şi alarmarea în timp ce este forţată pătrunderea.
          Şi acest tip de supraveghere lasă posibilitate de mişcare infractorului pătruns în obiectiv, impunând însă pentru detecţie şi ferestre închise.
          Este un tip de supraveghere ce, de asemenea, nu se recomandă a fi utilizat singur, ci în combinaţie cu supravegherea video, în principal a căilor de acces în clădire.
          Supravegherea periferică, la rândul ei, se realizează concentric. Astfel prima centură de protecţie periferică o reprezintă pereţii, uşile si geamurile exterioare. Deoarece se consideră că pereţii exteriori sunt, in general, suficient de rezistenţi pentru a descuraja o pătrundere forţată, accentul se pune pe uşi şi geamuri. Apoi se iau în considerare şi alte centuri interioare, cum ar fi, de exemplu, pereţii casieriilor, ai ghişeelor şi bineînţeles ai tezaurelor.
          Se poate realiza cu:
               - contacte magnetice;
               - reţea de microfire detectoare;
               - detectoare de vibraţie;
               - detectoare acustice de geam spart (active sau pasive);
               - combinaţii ale acestora.
          Supravegherea volumetrică - are drept obiectiv detecţia şi semnalarea prezenţei într-un volum (încăpere, culoar, incintă. seif etc.), realizând alarmarea în cazul detecţiei prezenţei într-o cameră supravegheată.
          Este ideală pentru supravegherea încăperilor în care obiectele ce se doresc a fi protejate se află la distanţe relativ mari. Permite supravegherea parţială a unei clădiri sau a unei zone dintr-o încăpere.
          Se poate realiza cu:
               - detectoare pasive cu infraroşu;
               - detectoare cu ultrasunete;
               - detectoare duale;
               - detectoare cu microunde;
               - detectoare acustice (microfoane);
               - detectoare video de mişcare;
               - combinaţii ale acestora.
          Selecţia tipului de detecţie se face în funcţie de specificul, geometria şi dotarea încăperii şi de gradul de siguranţă solicitat.
          Supravegherea obiectelor - are drept obiectiv supravegherea obiectelor de valoare şi alarmarea în cazul vandalizării acestora. De asemenea, asigură controlul mişcării în jurul obiectelor protejate.
          Se poate realiza cu:
               - detectoare de şoc;
               - elemente de protejare a suprafeţelor (vitrinelor);
               - elemente de protejare a tablourilor;
               - contacte magnetice;
               - contacte electromagnetice.

                    IV. MECANISMUL SECURITĂŢII VECTORILOR DE TRANSPORT DE BANI ŞI ALTE VALORI
          Procesul de transport al banilor şi a valorilor reprezintă, de mult timp, pentru infractori ţinta preferată, pentru că în acest moment, se poate obţine într-un timp foarte scurt o sumă mare de bani şi alte valori. Comandantul unităţii militare de jandarmi şi conducătorul unităţii bancare răspund de luarea măsurilor necesare pentru asigurarea pazei şi securităţii transportului de numerar şi valori.
          Instituţiile financiar-bancare cu un număr mare de sucursale, datorită numeroaselor transporturi de bani, apelează la serviciile Jandarmeriei Române pentru asigurarea securităţii acestora.
          Transporturile de numerar şi alte valori între centrala instituţiei (bănci centrale) şi sucursalele sale precum şi între aceasta şi alte instituţii, se fac, de regulă, cu mijloace de transport auto, anume destinate acestei activităţi (autodube speciale) proprii sau angajate pe baze contractuale de la instituţii specializate.
          Autodubele speciale destinate transporturilor de numerar şi alte valori trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
               - să prezinte protecţie la atac armat (calibru 7,62 mm), respectiv blindaj în zona cabinei şi tezaurului şi anvelope antiglonţ atestate de producător sau de o unitate special autorizată în blindaje auto;
               - compartimentul în care se păstrează numerarul şi alte valori (tezaurul maşinii) să fie separat de cabina conducătorului auto, a casierului şi a însoţitorului înarmat, iar uşa de la intrare să fie prevăzută cu sistem de siguranţă cu dublă accesare, din care, obligatoriu, una să fie mecanică – cu cheie deţinută de casier; uşa acestui compartiment va sta permanent încuiată atunci când interiorul compartimentului este ocupat;
               - să fie dotate cu mijloace tehnice de legătură, protejate, cu dispeceratul central şi cu unităţile de jandarmi din Bucureşti şi din teritoriu;
               - să fie dotate cu sisteme de alarmare antiefracţie şi stingătoare de incendiu în perfectă stare de funcţionare;
               - să corespundă din punct de vedere tehnic şi să fie întreţinute în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, în scopul asigurării unei bune funcţionări, pe durata normată, de exploatare;
               - să fie dotate cu Global Positioning System (GPS), care să transmită la un dispecerat al instituţiei poziţia curentă a vehiculului şi eventualele semnale de alarmare ale echipajului însoţitor; dispeceratul instituţiei trebuie să fie în legătură permanentă cu un dispecerat al zonei poziţiei în care acesta se găseşte, care primeşte în mod operativ aceste informaţii în vederea acţiunii la obiectiv împreună cu jandarmii şi alte forţe.
          Numărul de autodube cu care urmează să se facă transportul de numerar şi alte valori se va stabili de fiecare dată, de către comandantul subunităţii şi conducătorul unităţii bancare, în funcţie de volumul, valoarea, distanţa şi importanţa transportului.
          Când transportul de valori se efectuează cu mai multe autodube, acestea vor circula astfel încât pe tot parcursul itinerariului să se poată supraveghea reciproc, pentru a se putea sprijini la nevoie. Indiferent de numărul autodubelor care efectuează transportul, acestea vor fi însoţite de una sau mai multe maşini de escortă ale căror echipaje vor fi formate din jandarmi şi personal al beneficiarului, în sarcina căreia intră paza şi securitatea valorilor instituţiei bancare respective.
 

DANIEL-GHEORGHE CÎRSTINA - Comandant UM 0813 Bucureşti
 

Bibliografie:
         • O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 227/2007;
         • Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare;
         • Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare;
         • Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, cu modificările şi completările ulterioare;
         • Legea nr. 307/2006, privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările şi completările ulterioare;
         • Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.319/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
         • Legea nr. 550 din 13.12.2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române;
         • Hotărârea Guvernului nr. 1486/24.11.2005 privind asigurarea pazei şi protecţiei obiectivelor, bunurilor şi valorilor cu efective de jandarmi, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului 191/27.02.2008;
         • Normele Băncii Naţionale a României Nr. 31/1993 privind operaţiunile de casă în unităţile proprii;
         • Legea nr. 312 din 28 iunie 2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României;
         • Normele B.N.R. nr. 17/2003 privind organizarea şi controlul intern al activităţii instituţiilor de credit şi administrarea riscurilor semnificative, precum şi organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit intern a instituţiilor de credit.
         • Normele Băncii Naţionale a României Nr. 31/1993 privind operaţiunile de casă în unităţile proprii.