|
Dintotdeauna, oamenii au căutat răspunsuri la o întrebare pe care fiecare ne-o punem cel puţin o dată în viaţă. Indiferent de educaţia pe care o avem, de profesie, religie, apartenenţa politică sau naţionalitate, că suntem psihologi, oameni de afaceri, sportivi, lideri politici, militari sau oameni simpli, am dorit să aflăm ce anume face diferenţa dintre succes şi eşec? Ce face diferenţa dintre excelenţă şi mediocritate? Cum se poate ca unii să aibă rezultate de excepţie, iar alţii să rămână la limita mediocrităţii? Este vorba de noroc, de oportunităţi? Este vorba de muncă şi dedicaţie?
Numeroşi psihologi, sociologi, lideri şi oameni de excepţie în domeniile lor au încercat să identifice acel element care face „reţete pentru succes”, de la primele cărţi de „gândire pozitivă”, până la ultimele apariţii mult mai sofisticate în conţinut şi idei de astăzi.
Recent, am citit despre o nouă „tehnologie de atingere a performanţei”. Nu este vorba de performanţa sportivă sau de afaceri. Este vorba despre performanţa în orice domeniu de activitate. Aceasta este „Programarea Neuro-Lingvistică” (NLP „Neuro-Linguistic Programming”). NLP este o sinteză unică dintre psihologie, hipnoză, lingvistică şi cibernetică. În esenţă, oferă tehnici şi metode specifice pentru creşterea eficienţei personale. De-a lungul ultimilor 30 de ani, oameni din lumea întreagă, din diferite domenii de activitate, au reuşit să folosească principiile şi tehnicile NLP pentru a-şi schimba comportamentul şi implicit rezultatele, influenţând în acelaşi timp alţi oameni.
Programarea neuro-lingvistică a fost creată în jurul anului 1976 de Richard Bandler, matematician şi student în terapia gestalt, şi de John Grinder, lingvist. Ei şi-au propus să descopere structura excelenţei umane.
NLP poate fi definită ca „studiul structurii trăirilor subiective”, având ca obiect de studiu descoperirea şi modificarea structurilor („programelor”) care iau naştere din interacţiunea complexă dintre creier/sistem nervos („neuro”), limbaj („lingvistic”) şi mediul înconjurător. Demersul lui Bandler şi Grinder a fost îndreptat spre găsirea răspunsurilor la întrebarea cum anume funcţionează oamenii şi mai puţin la cea privitoare la cauza comportamentului uman. De aceea, orientarea acestei metode este pe soluţie, nu pe problemă.
Numeroşi psihologi cred că schimbarea de comportament este un proces de durată, dureros şi care cere un efort deosebit din partea „pacientului”. Aceasta deoarece majoritatea educaţiei în psihologie pune accentul pe problemă, nu pe modalitatea specifică prin care o anumită persoană creează problema respectivă în mintea sa.
NLP nu este despre cum să „reparăm” repede oamenii. De fapt, unul din principiile NLP se referă la faptul că oamenii nu sunt „defecţi”, deci nu este nevoie să-i „reparăm”. În schimb, oamenii au toate resursele de care au nevoie pentru a se schimba, pentru a-şi modifica orice comportament. NLP este despre cum anume putem asista o persoană „sau ne putem auto-asista” în descoperirea resurselor care sunt deja în noi şi pe care le vom folosi în atingerea rezultatelor dorite.
Accentul este pus pe căutarea răspunsurilor la întrebarea „Cum?” şi mai puţin sau chiar deloc, pe aflarea răspunsului la întrebarea „De ce?”. Nu problema, cauza este interesul principal. Focalizarea se pune pe cum anume creăm problema în mintea noastră. Putem rezolva problema, însă ea va apărea din nou dacă nu schimbăm „programul” care o creează.
Există o serie de încercări de a defini termenul „NLP”. Cea mai folosită definiţie este „studiul structurii experienţei subiective şi a tot ceea ce poate fi derivat din ea.” Denumirea de „Programare Neuro-Lingvistică” provine de la disciplinele care au influenţat începuturile acestui domeniu. Totul a început ca un studiu al relaţiei dintre neurologie, lingvistică şi patternuri de comportament, denumite „programe”.
„NLP este abilitatea de a-ţi controla propriile stări mentale prin controlul propriului creier”, spune Richard Bandler, co-creator al NLP.
„Neuro” se referă la sistemul nervos uman şi îndeosebi la modul unic prin care fiecare om îşi formează experienţa asupra lumii („harta” asupra „teritoriului”) prin cele cinci simţuri: vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv şi gustativ.
„Linguistic” se referă la sisteme de comunicare verbală şi non-verbală prin care „cartografiem” realitatea din jurul nostru. Astfel, folosim limbajul pentru a comunica atât cu ceilalţi cât şi cu noi înşine. De asemenea, termenul se referă atât la comunicarea conştientă cât şi la cea inconştientă, la dialogul exterior, cu oamenii din jurul nostru, cât şi la dialogul interior, cu noi înşine.
„Programming” se referă la modul unic prin care fiecare dintre noi „ne conducem” sistemele neurologice. Termenul este împrumutat din IT şi a fost ales îndeosebi pentru a sublinia faptul că propriul nostru creier este „programabil”, adică putem modifica „programele” pe care le avem deja (strategiile, căile, tehnicile şi metodele prin care îndeplinim diverse sarcini, mai mult sau mai puţin complexe) cu altele, mai „performante”, care ne vor conduce în direcţia aleasă.
Aceasta este practic esenţa de la care s-a plecat în dezvoltarea NLP: „modelarea excelenţei”, adică studierea oamenilor de mare succes în diferite domenii, definirea şi extragerea strategiilor de succes ale acestora şi implementarea respectivelor strategii în propria viaţă pentru obţinerea succesului.
NLP este o atitudine pentru rezolvarea cu eleganţă a problemelor, fie că este vorba de profesie sau de viaţa personală. NLP oferă un cadru de lucru bazat pe anumite principii şi este un întreg sistem prin care luăm atitudine în faţa provocărilor. Iată în continuare care sunt axiomele NLP sau „convingerile excelenţei”:
1. Fiecare persoană este unică. Fiecare are propria sa experienţă de viaţă, o „hartă a lumii” proprie, o concepţie unică despre cum stau lucrurile, despre cum se comportă oamenii etc. Însă această percepţie este numai un punct de vedere asupra acestor lucruri, o interpretare. Nu este o reprezentare exactă a realităţii. După cum o hartă este doar o reprezentare a unui teritoriu, scoţând în evidenţă unele trăsături şi ignorând altele, tot aşa experienţa personală conduce la sublinierea anumitor aspecte şi la ignorarea altora. Odată ce oamenii acceptă faptul că fiecare are o „hartă a lumii” proprie, atunci încep să înţeleagă şi să accepte diferenţa.
2. Atunci când alege, fiecare om face cea mai bună alegere pentru sine, în momentul respectiv. Facem ceea ce facem pentru că, la un anumit nivel, funcţionează. De exemplu, dacă o persoană încearcă să evite toate posibilele situaţii conflictuale, aceasta este pentru ea cea mai bună alegere pe care a învăţat să o facă, în virtutea experienţelor sale trecute. Ceea ce nu înseamnă că este şi cea mai „bună” alegere, ci doar că este soluţia optimă la care poate recurge potrivit experienţei şi datelor sale personale, potrivit emoţiilor şi stării ei din momentul luării deciziei. Însă, NLP ne învaţă că dacă facem ceea ce am făcut întotdeauna, vom obţine ceea ce am obţinut întotdeauna; iar dacă una din căile alese nu este ceea ce dorim, putem alege o alta, sau o alta, până când este descoperită aceea care funcţionează, cu condiţia să fim flexibili.
3. Nu există eşec, există doar feedback. Aceasta este o convingere foarte puternică în contextul dezvoltării personale, întrucât este eliberat un enorm potenţial de învăţare în urma unei nereuşite. Acceptarea eşecului conduce la înfrângere şi resemnare. În schimb, o nereuşită văzută ca fiind nu un „eşec”, ci un „feedback” ce urmează a fi cântărit, are drept rezultat învăţarea şi alegerea.
4. Fiecare comportament are la bază o intenţie pozitivă în ceea ce mă priveşte. Cel mai important de reţinut aici este faptul că nu este nevoie ca acest lucru să fie neapărat adevărat. Avantajele provin din convingerea că este adevărat. Atunci când cineva se comportă agresiv la adresa mea, pot alege să cred că în spatele comportamentului său stă o intenţie pozitivă, aceea de a mă determina să fiu mai independent, de exemplu. Poate că nu aceasta este intenţia conştientă a persoanei respective, dar eu aleg să cred astfel; prin urmare, aleg o modalitate de reacţie diferită. Reacţia nu va fi una impulsivă, negativă sau agresivă pentru că respectivul comportament şi-a schimbat înţelesul pentru mine. Astfel, reacţia se transformă într-o alegere şi nu într-un obicei nepotrivit.
5. Nu putem să nu comunicăm, orice comportament, chiar şi tăcerea, este semnificativ pentru interlocutorul nostru. Fiind parte a aceluiaşi sistem, modul în care comunicaţi permite şi chiar încurajează răspunsul pe care-l primiţi de la interlocutor. Dacă nu obţineţi răspunsul dorit iniţial, nu este vina interlocutorului, ci dvs. trebuie să găsiţi noi modalităţi de comunicare. Valoarea acestui mod de gândire constă în aceea că vă asumaţi răspunderea pentru reacţiile primite şi le consideraţi un feedback la adresa a ceea ce faceţi. Având această convingere, nu îi veţi considera pe ceilalţi sursa problemelor. Căutaţi să vă dezvoltaţi propria flexibilitate, astfel încât să găsiţi noi alegeri care să genereze noi răspunsuri.
6. Pentru fiecare problemă există o soluţie. Este convingerea aflată în centrul creativităţii, este o credinţă care dă acces minţii la noi posibilităţi, la noi soluţii inovatoare. Este mult mai productiv să aveţi încredere că, într-un fel sau altul, la un moment dat veţi găsi o cale de a obţine ceea ce doriţi, decât să vă petreceţi timpul îngrijorându-vă cu privire la problema pe care o aveţi de rezolvat.
7. În noi înşine se regăsesc toate resursele de care vom avea vreodată nevoie. Cei mai independenţi oameni recunosc că îşi caută resursele în ei înşişi. Din clipa în care ne-am născut, trăim, experimentăm, învăţăm şi ne maturizăm. Pe parcurs, descoperim şi dezvoltăm un set uriaş de abordări unice, conforme circumstanţelor noastre personale. Chiar dacă ne folosim o anumită capacitate doar pentru un timp scurt, o vom păstra în banca de date a amintirilor personale, aceasta putând fi activată şi utilizată în orice alt moment.
8. Persoana cu cea mai mare flexibilitate de gândire şi comportament are şi cele mai mari şanse de reuşită. Dacă suntem flexibili în gândire şi comportament, putem face alegeri. Dacă una dintre alegeri nu funcţionează, putem apela la o alta, până vom găsi acea soluţie care să fie adecvată şi care să ne conducă spre reuşită.
9. Mintea şi trupul fac parte din acelaşi sistem complex, în cadrul căruia se influenţează reciproc. Orice interferenţă la nivelul unei părţi a sistemului afectează şi celelalte părţi. Cercetări recente au arătat că există numeroase conexiuni între ceea ce gândim şi sănătatea corpului nostru. Prin urmare, corpul devine o expresie a propriei gândiri; iar dacă este aşa, atunci putem genera, prin forţa minţii, orice stare dorim: relaxare, emoţie, linişte, încredere etc.
10. Cunoaşterea, gândirea, memoria şi imaginaţia sunt rezultatul unor succesiuni şi combinaţii ale modurilor de filtrare şi înmagazinare a informaţiei. De exemplu, ce vă spune imaginaţia dacă ar fi să vă gândiţi la ziua de mâine? Probleme şi frustrări sau succese şi satisfacţie? Imaginaţia dvs. a creat o reprezentare a zilei de mâine, însă dvs. sunteţi cel care decide cum sunt aceste reprezentări. „Anticipează victoria şi o vei obţine”, spune un vechi proverb. Administrarea procesului gândirii este un aspect important al capacităţii de a administra propria viaţă.
Conexiunile pe care le facem şi felul în care ne reprezentăm amintirile, ideile şi informaţiile sunt unice în cazul fiecăruia. Fiecare are propriul său fel de a gândi. Când înţelegeţi natura acestor reprezentări, începeţi să vă influenţaţi felul în care gândiţi, emoţiile şi, prin urmare, experienţa proprie. Sunteţi ceea ce gândiţi.
Informaţiile sunt culese prin toate simţurile, iar în mintea dumneavoastră, informaţia este reprezentată ca o combinaţie a sistemelor senzoriale şi a sentimentelor interne. Aceste tipare de gândire sunt parte a felului în care vă „codificaţi” experienţa. Învăţând să vă administraţi gândurile, învăţaţi să vă creaţi viaţa şi cariera pe care vi le doriţi. Viaţa este literalmente ceea ce construiţi.
Închei cu un citat care mi se pare relevant pentru ceea ce înseamnă, în esenţa sa, programarea neuro-lingvistică: „Ceea ce vedem şi auzim este ceea ce gândim. Ceea ce gândim este ceea ce simţim. Ceea ce simţim ne influenţează reacţiile. Reacţiile devin obiceiuri şi obiceiurile ne hotărăsc destinul”. (Bob Gass)
CORNELIA DUMITRAŞCU - Instructor de etică şi comunicare
Bibliografie:
• Bandler, Richard, Vremea schimbării, Editura Excalibur - Colecţia NLP, Bucureşti 2008.
• Bandler, Richard; Grinder, John, Les secrets, France, InterEditions, 1999.
• Cayrol, Alain; de Saint Paul, Josiane, Derrière la magie, France, InterEditions, 1984.
• David, Isabelle, Être au cœur de la PNL, Éditions Québécor, Canada, 1999.
• Dilts, Robert, Strategii de geniu vol. I – III, Editura Excalibur - Colecţia NLP, Bucureşti 2008.
• Dilts, Robert, Bazele NLP, Editura Excalibur - Colecţia NLP, Bucureşti 2008.
• Dilts, Robert, Schimbarea sistemului de crezuri cu ajutorul NLP, Editura Excalibur - Colecţia NLP, Bucureşti 2008.
• Hall, Michael, Manualul de utilizare a creierului, Editura Excalibur - Colecţia NLP, Bucureşti, 2008.
• Knight, Sue, Tehnicile programării neuro-lingvistice, Editura Curtea veche, Bucureşti, 2004.
|
