În prezent, Uniunea Europeană are 27 membri, dintre care şase sunt membri fondatori din 1958. Alte trei ţări, Croaţia, Republica Macedonia şi Turcia, sunt oficial candidate la aderarea la Uniunea Europeană.

         Steagul european (1986) a fost adoptat de către Consiliul European în anul 1955 şi a devenit emblema oficială a Comunităţii Europene în anul 1987. Pe steag se pot observa 12 stele aurite cu 5 colţuri, care sunt aşezate în cerc pe un fond albastru. Cifra 12 simbolizează perfecţiunea şi uniunea ţărilor europene. Steagul nu a mai fost modificat. Acesta a fost înălţat oficial pe data de 26 mai 1986 în faţa clădirilor instituţiilor comunitare din Bruxelles.

         Germania (1949)
         Steagul german a fost adoptat oficial în 1949. În momentul formării Republicii Weimar (1919 – 1933) după Primul Război Mondial, tricolorul a fost adoptat ca drapel naţional al Germaniei. Aceste culori tradiţionale au fost utilizate la începutul secolului al XIX-lea la uniforma celebrilor Freikorps, tineri soldaţi nemţi ai baronului von Lützow în timpul războaielor napoleoniene. După Al Doilea Război Mondial, acesta a fost desemnat atât ca drapelul Germaniei de Vest, cât şi al celei de Est, însă, începând cu anul 1959, au fost adăugate simboluri socialiste pe drapelul Germaniei de Est.
         Din 1990, odată cu această reunificare, Germania a adoptat drapelul format din trei benzi orizontale, în culorile negru, roşu şi auriu. Culorile reprezintă unitatea şi libertatea germană; nu numai libertatea Germaniei, dar şi cea personală a cetăţenilor germani.

         Belgia (1830)
         Drapelul naţional al Belgiei are trei benzi verticale egale de culoare neagră, galbenă şi roşie. Culorile sunt cele ale Ducatului de Brebant.
         În 1815, această ţară a fost sub dominaţie franceză, apoi a trecut sub autoritatea olandeză. Drapelul actual a fost adoptat oficial în 1830, atunci când Belgia şi-a obţinut independenţa.

         Franţa (1946)
         Pictorul Louis David a desenat steagul în 1794. La începutul Revoluţiei, cele trei culori au fost reunite sub forma unei cocarde: albastrul şi roşul simbolizează oraşul Paris, iar albul casa regală a Franţei. Dar, aceste culori au avut alte valori simbolice de-a lungul istoriei. Acest steag a servit drept model oamenilor în curs de emancipare în secolul al XIX-lea. Constituţiile din 1946 şi 1958 au adoptat emblema naţională a Republicii.

         Italia (1946)
         Verdele, albul şi roşul au fost culorile folosite la uniforma lombarzilor. Acest drapel este inspirat dintr-un steag adus în Italia de Împăratul Napoleon care a păstrat aceste culori distribuindu-le pe benzi orizontale. În urma proclamării Republicii (1946) a fost adoptată definitiv emblema. După alte surse, culorile au simbolizat credinţa, speranţa şi claritatea.

         Luxemburg (1972)
         Primul steag conţinea benzi orizontale având culorile galben şi roşu. Culorile actuale îşi au originea din stindardul utilizat de Henry V (în secolul al XIII-lea) un leu alb pe un fond roşu. Prin dispunerea lor s-a adus un omagiu idealului de libertate în Revoluţia Franceză. Utilizat încă din secolul al XIX-lea ca emblemă naţională, acesta a fost adoptat în anul 1972.

         Ţările de Jos (1937)
         Drapelul simbolizează revolta împotriva dominaţiei spaniole condusă de Guillaume Ier Orange-Nassau. Emblema conţinea culorile portocaliu, alb şi albastru. Se spune că roşul a fost adoptat de olandezi pentru a-şi manifesta respingerea puterii autocratice aparţinând prinţilor de Orange. Acest steag a fost definitiv adoptat în 1937 prin decret.

         Regatul-Unit (1801)
         Union Jack reuneşte crucea englezească a lui Saint-Georges (mediane roşii pe fond alb), crucea scoţiană a lui Saint André (benzi oblice pe fond albastru) şi irlandez Saint-Patrick (benzi roşii pe fond alb). Aceştia patronează Anglia, Scoţia şi Irlanda, Crucea Saint Patrick, iniţial emblema familiei Fitzgerald, a fost adăugată la 1 ianuarie 1801, când a fost anexată Irlanda. Numele Union Jack se referă la regele Jacques I (secolul al XVII-lea).

         Danemarca (1832)
         Drapelul naţional al Danemarcei, numit şi Dannebrog, este considerat ca fiind unul dintre cele mai vechi steaguri. Conform legendei, în anul 1219, o cruce albă ar fi apărut în mod miraculos pe cer pentru a favoriza victoria regelui Valdemar al II-lea. Roşul simboliza sângele vărsat în urma bătăliei. O altă versiune este aceea că acest drapel ar fi fost un cadou din partea papei pentru rege. Acesta a fost acceptat de familia regală în 1832.

         Irlanda (1937)
         Alegerea drapelului tricolor a fost inspirat în mare parte de Revoluţia Franceză. Cele trei benzi verticale au apărut în 1848 ca steag al Mişcării Tinerilor Irlandezi. Verdele, culoarea mişcării naţionaliste catolice se opune portocaliului, culoarea protestanţilor unionişti. În mijlocul acestora, albul simbolizează pacea. Drapelul a fost arborat pentru prima dată în 1916 şi apoi în 1922, în timpul luptelor de emancipare. El a fost recunoscut oficial ca drapel naţional în 1937.

         Grecia (1978)
         Cele nouă benzi orizontale amintesc cele nouă silabe ale devizei „Elutheria et thanatos” (Libertatea sau moartea), iar crucea albă pe fond albastru simbolizează credinţa. Acest steag a fost adoptat oficial în 1832 la crearea regatului Greciei şi la încoronarea prinţului Othon de Baviére. Conform unei altei interpretări, albastrul este desemnat ca simbol al cerului şi al mării, iar albul ca simbol al libertaţii. După perioada de dictatură, drapelul este reintrodus în 1978.

         Spania (1975)
         În 1785, Charles al III-lea adoptă auriul şi roşul, culorile Castiliei şi ale Aragonului pentru pavilionul marinei sale. Acest drapel, înlocuit în perioada republicană, a fost restabilit de Franco. Când Juan Carlos a urcat pe tron în 1975, el a adăugat blazonul regal: o coroană între două coloane ale lui Hercules. Acest blazon este arborat în cartierele Castiliei, Leon-ului, Aragon-ului şi Navarei. Florile de crin ale Burbonilor sunt înscrise într-un oval. Aceste însemne nu figurează pe steagurile care sunt folosite în viaţa civilă.

         Portugalia (1911)
         În 1910, regele Manuel al II-lea de Bragance a fost înlăturat pentru a se crea Republica. Drapelul regal a fost înlocuit cu verde şi roşu, care reprezintă marea şi sângele vărsat pentru obţinerea independenţei. Sfera simbolizează marile descoperiri şi are un blazon care conţine şapte castele şi care comemorează extinderea teritorială sub domnia lui Alphonse I Henriques (secolul al XII-lea). A fost oficial recunoscut ca drapel la data de 19 iunie 1911.

         Austria (1945)
         În 1191, în bătălia împotriva maurilor, ducele de Babenberg ar fi avut veşmintele albe acoperite de sânge, în afară de partea din mijloc, unde se afla centura. Acesta a fost atât de impresionat de această scenă, încât a adoptat aceste culori ca drapelul său de luptă. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, cele trei benzi orizontale – roşu, alb, roşu, au devenit emblema naţională, în momentul în care Imperiul Habsburgic a făcut loc Republicii. În perioada 1938-1945, când Austria a fost alipită Germaniei naziste, drapelul a fost respins. A fost recunoscut oficial în anul 1945.Alături de drapelul danez, drapelul austriac este considerat unul dintre cele mai vechi din lume.

         Finlanda (1918)
         Drapelul Finlandei este reprezentat de crucea scandinavă având culoarea albastru-marin închis pe un fundal alb. Albastrul lacurilor şi zăpada imaculată a iernii, după cum spune celebrul poet finlandez Zacharias Topelius, reprezintă simbolistica drapelului Finlandei.
         Aceste culori au fost adoptate pentru prima dată în 1863, anul în care finlandeza a fost recunoscută ca limbă oficială a statului sub dominaţie rusă, iar culorile au fost prezentate oficial în data de 29 mai 1948 la puţin timp după obţinerea independenţei.

         Suedia (1906)
         Galbenul şi albastrul, culori tradiţionale ale Suediei, datează din secolul al XIV-lea, când pe drapelul feudal de război erau ancorate trei coroane de aur pe un fundal albastru. Crucea galbenă apare sub domnia lui Gustav I, secolul al XVI-lea marcând astfel emanciparea ţărilor în raport cu Regatul Danemarcei. La data de 6 iunie 1523 a avut loc „sărbătoarea drapelului”. Aceeaşi cruce se regăseşte şi pe steagurile danez, norvegian, finlandez şi islandez. Adoptarea definitivă s-a petrecut la un an după separarea Suediei de Norvegia, în 1905.

         Cipru (1960)
         Aceste culori au fost oficializate în anul 1960 când insula a ieşit de sub influenţa britanică. Drapelul trebuia să reprezinte comunităţile greacă şi turcă. S-a optat pentru un fond alb, neutru, simbol al păcii. În mijloc se găseşte forma ţării decupată, de culoare aurie, aluzie la zăcămintele de cupru exploatate încă din antichitate precum şi două frunze de măslin. Acest drapel nu este utilizat decât în cadrul relaţiilor internaţionale.

         Estonia (1922)
         Drapelul tricolor orizontal a fost adoptat la data de 29 septembrie 1881 de către Vironia, Asociaţia Studenţilor Estonieni de la Universitatea din Tartu. El a fost utilizat la festivalurile de cântări naţionale din 1894 şi 1896. În cântecele folclorice estoniene, aceste culori simbolizau cerul, pământul şi libertatea. Alte interpretări subliniază că albastrul reprezintă fidelitatea, negrul străbunii, iar albul zăpada care acoperă ţara jumătate din an. Acest drapel a fost recunoscut oficial în 1922.

         Ungaria (1957)
         Culorile tradiţionale ale Ungariei începând din secolul al XIII-lea, roşul, albul şi verdele sunt apanajul primelor dinastii maghiare. Ele s-au impus odată cu încoronarea lui Mathias al II-lea (1608), dar valoarea lor simbolică este mult mai veche: roşul a fost culoarea prinţului Arpad (secolul al IX-lea) iar albul este asociat cu prinţul Ştefan I cel Sfânt care a creştinat ţara (secolul al XI-lea). Steagul actual a fost stabilit oficial în 1957.

         Letonia (1921)
         Drapelul a fost la început emblema studenţilor şi a naţionaliştilor. Primele documente îi menţionează existenţa în secolul al XIII-lea, când letonii s-au luptat cu estonienii. Culorile au fost apoi adoptate de către unităţile letone ale armatei ruse în secolul al XIX-lea. În 1917, artiştii au schimbat roşul cu roşu închis (stacojiul) numit roşu leton. El a fost adoptat oficial la data de 15 iunie 1921.

         Lituania (1918)
         În 1918, s-a aprobat un tricolor cu linii orizontale care conţine culorile costumului tradiţional lituanian. Galbenul simbolizează soarele şi idealul de libertate, verdele desemnează pădurile şi speranţa, roşul reprezintă curajul şi sângele vărsat pentru patrie.

         Malta (1964)
         Malta, eliberată de sub dominaţia arabă de către contele normand Roger de Sicile în 1090, este reprezentată de culorile alb şi roşu, egal repartizate. În 1942, regele George al VI-lea al Marii Britanii a oferit insulei Crucea Sf.Gheorghe drept recompensă pentru comportamentul eroic al populaţiei pe timpul războiului. Alegerea acestui drapel drept simbol naţional a avut loc după proclamarea independenţei, în 1964.

         Polonia (1919)
         Roşul şi albul sunt culorile drapelului Poloniei, albul semnificând puritatea morală şi roşul lupta. Aceste culori au fost adoptate oficial drept culori naţionale în 1831. Sunt de origine heraldică şi provin din ţările constituente ale uniunii statale polono-lituaniene – Acvila Albă (Orzel Bialy) a Poloniei şi Urmăritorul (Vytis) al Lituaniei, ambele plasate pe scutul roşu.
         În 1919 drapelul polonez a fost oficial recunoscut odată cu independenţa dobândită în urma semnării Tratatului de la Versailles.

         Republica Cehă (1920)
         Culorile tradiţionale ale Bohême-ului, albul şi roşul au fost prezentate în 1192. Primul drapel ceh bicolor a apărut în timpul Primului Război Mondial devenind în 1918 drapelul naţional al Cehoslovaciei. Albastrul armatelor din Moravia şi Slovacia a fost adăugat în 1920.
         Statul ceh a fost restituit formal la data de 1 ianuarie 1969 sub denumirea de Republica Socialistă Cehă, fiind una dintre ţările federale ale Republicii Socialiste Cehoslovace. Federaţia a dispărut la data de 1 ianuarie 1993, rezultând independenţa Cehiei şi Slovaciei.

         Slovacia (1990)
         A apărut la 1848. Acesta conţine emblema Republicii: un blazon gotic cu o cruce dublă din argint înfiptă pe trei coline, pe fond roşu. Acest drapel a fost adoptat la 23 iunie 1939 ca drapel naţional al Slovaciei independente şi a rămas în uz până în 1945. El a redevenit oficial la 1 martie 1990, înainte ca Slovacia să devină republică independentă în 1992.

         Slovenia (1991)
         La obţinerea independenţei în anul 1991, Slovenia a optat definitiv pentru trei culori pan-slavice distribuite orizontal, având un blazon în formă de ogivă. Trei stele de aur cu şase colţuri provin de la armele fostului Conte de Selje. Există două linii care reprezintă Marea Adriatică şi râurile locale.Apare de asemenea, şi cel mai înalt vârf al muntelui Triglav. Ordinea culorilor a fost inspirată de steagul Rusiei.

         Bulgaria
         Drapelul Bulgariei are trei benzi orizontale, de culoare albă, roşie şi verde. Albul reprezintă pacea, verdele fertilitatea pământului bulgar, iar roşul simbolizează curajul. După 1989, fosta stemă din partea stângă a benzii albe a fost îndepărtată.

         România
         Drapelul naţional al României are trei benzi verticale, începând de la lance, albastru, galben şi roşu. Drapelul este asemănător cu drapelul civil al Andorrei şi cel de stat al Ciadului, singura diferenţă este nuanţa uşor mai închisă a fâşiei albastre. Ambasada Ciadului de la Moscova a înaintat Organizaţiei Naţiunilor Unite un protest oficial, prin care solicita ca drapelul României să nu mai fie arborat la ONU.

CORINA COSTE - Instructor de limba franceză
 

Bibliografie:
         • http://ro.wikipedia.org/wiki
         • Revista GEO: Un nouveau monde: la Terre, n°295 septembrie 2003