Conversaţia este o metodă fundamentală pentru învăţarea unei limbi străine, la toate nivelurile. Cu ajutorul acesteia, cursantul poate să se exprime spontan într-o limbă străină, redând totodată nevoia de contact şi de comunicare directă. Conversaţia îi stimulează pe cursanţi şi îi obligă să utilizeze încă de la început bagajul lingvistic pe care l-au dobândit anterior. Profesorii trebuie să acorde o importanţă deosebită utilizării conversaţiei, deoarece cursanţii vor obţine calificativul final în funcţie de modalitatea de exprimare.
          Conversaţia ocupă un rol important în toate etapele de învăţare a limbii franceze (prezentare, utilizarea, fixarea elementelor noi etc.). Conversaţia este folosită atât pe timpul cursului, cât şi în afara orelor de curs, în viaţa de zi cu zi. Se întâmplă adesea ca această conversaţie spontană şi personală să nu se găsească într-un raport vizibil cu subiectele care au fost discutate în clasă.
          La nivelul elementar este folosită pre-conversaţia. Aici apar dialogurile încă rudimentare, care vizează însuşirea şi folosirea structurilor esenţiale ale limbii franceze curente. Sunt anumite exerciţii de dialog dirijat, care permit folosirea unor structuri de conversaţie.
          În continuare, voi prezenta câteva exemple de exerciţii folosite în etapa de pre-conversaţie:
               a) răspuns, în ecou, fără schimbarea formei verbale:

         ex: Est-ce que nous sommes en classe?
               Oui, nous sommes....
               Non, nous ne sommes pas....

         ex: Est-ce que nous avons...?
               Oui, nous avons....
               Non, nous n’avons pas....

         ex: Est-ce qu’il y a .....?
               Oui, il y a....
               Non, il n’y a pas...

               b) răspuns, în ecou, cu schimbarea formei verbale (trecerea de la pronumele tu la je şi de la vous la nous):

         ex: Comment t’appelles-tu?
               Je m’appelle….

         ex: Est-ce que tu aimes aller au cinéma?
               Oui, j’aime….

         ex: Où habitez-vous?
               Nous habitons…

          c) întrebări, pentru utilizarea formelor verbale; întrebări de tip închis:

         ex: Vous êtes rentrés tôt, hier soir?
               Oui, nous sommes rentrés tôt.

          d) întrebări simple despre viaţa cotidiană a stagiarului:

         ex: Est-ce que tu as des soeurs (des frères)?

          e) întrebări simple despre anotimpuri, lunile anului, zilele săptămânii etc.:

         ex: Quelle est votre saison préférée? Dites pourquoi.

          f) întrebări formulate pentru a obţine răspunsuri, care să conţină articolul partitiv:

         ex: Qu’est-ce tu achètes ?
               J’achète de la viande, du sucre et de l’eau minérale.

          La nivelul debutant poate fi folosită o serie de jocuri de rol, însă nu trebuie să uităm că la acest nivel, conversaţia trebuie să reprezinte mai degrabă un control spontan al mecanismelor de limbă nou dobândite. Cursantul poate comunica uşor, cu condiţia ca interlocutorul să reformuleze propoziţiile şi să-l ajute să reformuleze ceea ce acesta încearcă să spună.
          La nivelul mediu, scopul esenţial al conversaţiei este de a oferi stagiarilor o mai mare autonomie. La acest nivel se utilizează un ansamblu de tehnici, care îi determină pe cursanţi să răspundă spontan la anumite întrebări dirijate. Stagiarul poate aborda diferite situaţii în care s-a găsit, atunci când acesta a efectuat o călătorie într-o anumită zonă. Acesta poate lua parte la o conversaţie în care se face referire la planurile personale, viaţa cotidiană etc., fără ca stagiarul să îşi pregătească răspunsul anterior.
          De asemenea, pot fi folosite expresii pentru a povesti experienţe, evenimente, speranţe sau obiective de atins. Stagiarul poate să rezume o poveste sau să povestească acţiunea unui film/ a unei cărţi.
          În continuare, voi prezenta câteva exemple de exerciţii pentru realizarea conversaţiei dirijate, care să permită cursanţilor asimilarea unor structuri specifice limbii vorbite:
               a) întrebări care solicită formularea unor răspunsuri, care conţin pronumele en sau y:

         ex: Tu viens du stade?
               Oui, j’en viens.
               Non, je n’en viens pas.

         ex: Penses-tu à cet enveniment ?
               Oui, j’y pense.
               Non, je n’y pense pas.

               b) întrebări formulate pentru a se utiliza corect timpurile verbale; întrebări de tip deschis:

         ex: Depuis quand apprenez-vous le français?

         ex: Où allez-vous passer vos vacances?

               c) întrebări care solicită un răspuns în care să se folosească condiţionala; întrebări de tip deschis:

         ex: Que ferais-tu si.....?

               Conversaţia poate fi realizată pe baza unui text care a fost citit anterior sau pe o temă dată, o situaţie, un eveniment etc.

          În continuare, voi propune câteva sugestii pentru efectuarea unei conversaţii cu stagiarii de nivel mediu:
                - să fie adresate întrebări diverse în legătură cu un subiect:

         ex: Les Jeux Olympiques
               Que savez-vous sur les J.O. modernes?
               Quels sont les sportifs roumains qui ont remporté des médailles d’or aux J.O.?
               Quelles sont les qualités d’un bon sportif?

                - să fie oferite cât mai multe răspunsuri posibile la o întrebare:

         ex: Quels sont vos projets de vacances; irez-vous à la mer?
               Oui, j’irai certainement à la mer..
               Je ne pense pas y aller…
               Je n’ai pas encore de projets pour les vacances etc.

                - să fie descrise operaţiunile necesare pentru diferite activităţi:
               - nettoyer sa chambre;
               - préparer un gâteau.

                - să se pornească conversaţia de la un subiect citit în clasă sau în urma vizualizării unor reportaje/filme.

          Cursantul îşi poate prezenta propriile opinii şi, de asemenea, va putea oferi detalii atunci când se dezbat diferite subiecte şi poate avea un punct de vedere asupra avantajelor şi a dezavantajelor diferitelor posibilităţi.
          La nivelul avansat se observă că stagiarul poate să se exprime spontan, fără să depună prea mult efort în găsirea cuvintelor/expresiilor. Acesta utilizează limba franceză într-un mod eficient în cadrul relaţiilor sociale sau profesionale. Stagiarul poate să îşi exprime cu precizie propriile idei şi opinii şi să intervină în conversaţie, de fiecare dată când este nevoie.
          Profesorul trebuie să creeze o atmosferă de încredere, care să favorizeze desfăşurarea unei conversaţii şi să fie conştient de faptul că, pe lângă barierele lingvistice cu care se confruntă cursanţii, există şi bariere afective (timiditate, sentimentul de inferioritate, teama de ridicol ).
          Conversaţia trebuie să fie pregătită atât de cursanţi, cât şi de profesori.
          La nivelul avansat, conversaţia trebuie să fie efectuată pe baza unui text, a unui articol de ziar, după ascultarea unui CD sau vizionarea unui film. Profesorul trebuie întotdeauna să păstreze controlul asupra conversaţiei. Nu trebuie să intervină subit, oprind în permanenţă cursantul pentru a-i corecta greşelile, ci mai degrabă pentru a menţine conversaţia în limitele subiectului sau temei alese. Descrierile sunt clare şi detaliate, atunci când se dezbat subiecte complexe, exprimând anumite puncte de vedere şi terminând intervenţia într-un mod adecvat.
          Cadrul european comun de referinţă acordă o importanţă deosebită activităţilor de interacţiune.
          Activităţi de interacţiune. Dezbateri şi reuniuni formale

          Corectarea greşelilor este o etapă extrem de delicată în cadrul unei conversaţii. Dificultatea rezidă din faptul că profesorul trebuie să intervină pentru a corecta atât greşelile mari de pronunţie, cât şi pe cele de gramatică, fără să blocheze conversaţia prin intervenţii inhibitive.
          Există mai multe feluri de a interveni în asemenea situaţii:
               a) cursantul să fie întrerupt şi să îi fie prezentată varianta corectă a propoziţiei/frazei pe care a formulat-o, invitându-l să o repete şi să continue;
               b) profesorul să îi dea impresia cursantului că acesta din urmă a înţeles greşit; să i se dea varianta corectă pe un ton interogativ; cursantul confirmă, repetând astfel forma corectă pe un ton afirmativ;
               c) profesorul îşi notează greşelile făcute de cursant şi i le va corecta la sfârşitul conversaţiei, fără a opri astfel conversaţia. Astfel, profesorul oferă forma corectă, fără să-i descurajeze pe cei timizi, în momentul în care se termină conversaţia;
               d) profesorul va transforma corectarea într-un exerciţiu structural. Pentru fiecare greşeală, profesorul propune o formă corectă şi îi determină pe stagiari să repete după modelul oferit, construind ulterior după aceeaşi formulă câteva fraze analogice, tocmai pentru a fixa structura.
          Dialogul trebuie să reflecte o situaţie din viaţa cotidiană. Pentru a crea o situaţie, profesorul trebuie să apeleze la suporturile vizuale, imagini, filme, dar şi la gesturi, mimică. Alegerea contextului este, de asemenea, o etapă importantă. Pentru o conversaţie eficientă, profesorul trebuie să solicite participarea întregii clase; profesorul se va ocupa în special de persoanele timide, încurajându-le şi recompensându-le, situaţie care le va motiva.
          Conversaţia trebuie să fie axată pe fapte/situaţii/evenimente concrete. Cunoaşterea subiectelor cu un grad ridicat de interes, reprezintă un factor pozitiv. Din acest motiv, fiecare profesor trebuie să îşi cunoască bine stagiarii, problemele şi preocupările lor.
          Întrebările adresate cursanţilor constituie unul dintre punctele cele mai importante ale conversaţiei.
          Există două tipuri de întrebări:
               A) întrebările de tip închis
          În această situaţie, pentru a formula răspunsuri, cursanţii reiau majoritatea elementelor lingvistice utilizate în întrebări de către profesori.
          Acestea presupun o anumită constrângere din punct de vedere conversaţional, deoarece cursantul este obligat să formuleze un singur tip de răspuns, care să reliefeze structura aleasă de profesor; aceste întrebări sunt folosite cu precădere în exerciţiile de dialog dirijat.

         ex: Est-ce que tu vas à la mer ?
               Oui, j’y vais.
               Non, je n’y vais pas.

               B) întrebările de tip deschis
          Aceste întrebări îi determină pe cursanţi să îşi aleagă elementele lingvistice, ţinând seama şi de ideile pe care vor să le exprime. Acest tip de întrebare se adresează cursanţilor de nivel mediu sau avansat, care sunt capabili să îşi exprime opiniile personale.

         ex ; Que feras -tu ce soir en rentrant?

          Recomandări pentru crearea propriilor ocazii de folosire a limbii franceze:

          Modalitatea de adresare a întrebărilor reprezintă un factor important. În primul rând, întrebarea trebuie să fie clară şi precisă, să fie formulată fără niciun fel de ambiguităţi. Aceasta trebuie să fie logică pentru a-i obişnui pe cursanţi să gândească şi să îşi formuleze ideile într-un mod coerent. La nivelul începător, întrebările trebuie să fie scurte, concrete, să ofere o singură variantă de răspuns.
          Întrebarea va fi adresată tuturor stagiarilor. Profesorul va acorda un timp de gândire, apoi acesta va indica persoana care trebuie să răspundă.
          Conversaţia trebuie să se desfăşoare în limitele vocabularului şi ale structurilor gramaticale pe care cursanţii le-au asimilat în clasă. Utilizarea unor cuvinte numeroase sau a unor structuri noi în momentul conversaţiei nu fac decât să îl blocheze pe stagiar şi să îl inhibe, ceea ce va afecta buna desfăşurare a conversaţiei.
          Conversaţia este modalitatea cea mai eficientă de a-i antrena pe stagiari pentru exprimarea orală.

CORINA COSTE - Instructor de limba franceză
 

Bibliografie:
         • Beacco J. C&Byram M (2003), Guide pour l’élaboration des politiques linguistiques éducatives en Europe. De la diversité linguistique à l’éducation plurilingue, Strasbourg, Conseil de l’Europe;
         • Brăescu Maria, Méthodologie de l’enseignement du français , Editura didactică şi pedagogică;
         • Evelyne Rosen, Le point sur le Cadre européen commun de référence pour les langues, Cle International 2004;
         • Evelyne Rosen .(2003) Simuler ou ne pas simuler, telle est la question : à propos d’un continuum didactique en matière d’oral entre FLE et FLM, dans Maurer B, Didactiques de l’oral, Caen, CRDP de Basse-Normandie;
         • Evelyne Rosen (2005 b), Apprendre une langue en communiquant…Interlangue et communication exolingue/endolingue en contexte, Lille, Atelier national de reproduction des thèses;
         • http://www.mayeticvillage.fr
         • http://auberge.int.univ-lille3.fr
         • http://af-toulouse.net